Cuvinte noi din ciberspaţiu. Azi, flash mob

Să începem, frumos, cu o definiţie. Cum se-ntîmplă, aceasta nu e de găsit în dicţionare, ci tot pe Internet. Aşadar flash mob = un grup numeros de oameni (în general tineri n.m.) care se strîng într-un loc predeterminat, "performează" o activitate neobişnuită şi inocentă (de o spontaneitate organizată n.m.) pentru o perioadă scurtă de timp şi apoi se dispersează rapid. (www.wordspy.com)

Se pare că totul a pornit de la un misterios (şi deja legendar) "Bill", care cică lucrează în "industria culturală" şi care a trimis emailuri la 50 de cunoştinţe ca să organizeze o astfel de mulţime nu-tocmai-întîmplatoare care să dispară pe cît de repede s-au adunat.

Primul flash mob s-a întîmplat pe 16 iunie la raionul de covoare de la Macy's de pe Fifth Avenue, unde s-au strîns cîteva sute de oameni care fusesera instruiţi să le spună vînzătorilor că locuiau cu toţii într-un depozit dezafectat (inexistent) din suburbii şi că erau în căutarea unui covor mare pe care să se "hîrjonească" împreună şi că nu puteau să facă acea cumpărătură decît in corpore.

Ce să fie, ce să fie? Performance art? Cea mai recentă forma de protest social? Are cineva vreun cui împotriva vînzătorilor de covoare? "Organizatorii" susţin că nu fac asta decît ca să se distreze.

Nu toată lumea e de aceeaşi părere - unul dintre "invitaţi" a alertat poliţia, care s-a înfiinţat la Macy's şi a vegheat asupra evenimentului.

Pentru a proteja neprevăzutul, participanţii la evenimentele ulterioare n-au aflat decît la faţa locului ce urmau să facă: pe 2 iulie, s-au strîns în Central Station din New York, unde organizatorii (identificabili după exemplarul din New York Review of Books de la subţioară) au împărţit instrucţiunile de rigoare. Rezultatul: aproximativ 200 de oameni s-au strîns în holul hotelului Hyatt de lîngă gară, au aplaudat furtunos timp de 15 secunde şi... au dispărut. Lumea încă se mai uită împrejur căutînd motivul aplauzelor cînd ultimul mobber o ştersese deja.

Cum new-yorkezii sînt cei mai nevricoşi oameni din lume (pe lîngă faptul că sînt şi cei mai creativi), reacţiile nu s-au lăsat aşteptate.

"Asta nu poa' să dureze. În curînd sistemul o să vă infiltreze şi o să înceapă să vă manipuleze. Să vezi atunci publicitate negativă...

"Sau cineva o să profite de ocazie pentru vreun act terorist. O bombă?"

"Chestia e că astea se întîmplă de ani de zile. N-aţi auzit de situaţionişti?" Eu unul nu auzisem. Vezi www.cacophony.org

"Asta aduce a Fight Club..."

"Tre' să ne şi dezbrăcăm?..."

"Bună ocazie de dat cu şmangla. Data viitoare hai să ne întîlnim la Bank of America de pe strada 47. Am nişte idei... Doar să ne strîngem suficienţi cît să blocăm camerele de supraveghere şi să încurcăm paznicii..."

"V-aţi prins acuma cum funcţionează Al Qaeda..."

"Uite ce se întîmplă dacă interzici fumatul în localuri în New York..."

Nebunia s-a propagat cu iuţeală şi-n Europa. Pe 24 iulie, cîteva sute de oameni au intrat într-o librărie din Roma şi au început să întrebe de titluri inexistente. Vinerea trecută, 40 de mobberi s-au oprit în mijlocul unei străzi aglomerate din Berlin şi-au scos mobilele şi au început să strige "Ja! Ja! Ja!". În Londra mobberii s-au strîns într-un magazin de mobilă şi s-au extaziat în faţa canapelelor.

Lumea e atrasă de natura inexplicabilă şi lipsa unui motiv aparent. Internetul s-a împînzit brusc de devotaţi ai (non)cauzei. Organizatorul unui flash mob din Londra zice că "flash mobs ancorează ciber-spaţiul în lumea reală, sînt o manifestare a listei tale de cc.".

Bill, aparentul creator al fenomenului, zice: "La început (ha,ha,ha! Toată povestea, cum vă spuneam, a început în iunie... n.m.) le-am zis inexplicable mobs. Pentru unii e pură distracţie. Pentru alţii, e o manifestare pur socială - îi atrage ideea de a ieşi "în lume", "cu lumea". Pentru alţii, e o chestie politică, simplul fapt de a ieşi în stradă e o chestie politică. Mie unul îmi place din punct de vedere strict estetic: îmi place să văd oamenii strîngîndu-se la un loc, aparent din senin."

Lumea pare că se amuza de flash mobs pentru că sînt ieşite din comun, o activitate în comun, şi una aiurită, pe deasupra, ceva între Dada şi Monty Pyhton. Asta numai pînă cînd evenimentele or să fie politizate, sau mulţimile vor deveni incontrolabile, dat fiind că orice mulţime de oameni reprezintă un potenţial pericol. Sau cel puţin aşa susţin oamenii de ştiinţă... Mda, s-au bagat şi ei în seamă.

Ideea, cum spuneam nu e nouă. Dar savoarea newyorkeză e dată de faptul că e vorba de un eveniment la care trebuie să fii invitat ca să participi. Senzaţia de elitism joacă aşadar un rol important. Şi mai e ceva: tehnologia - flash mobs sînt organizate de tineri care au atît timp cît şi tehnologie la dispoziţie pentru a se organiza rapid prin email sau telefoane mobile. Elitismul se manifestă şi în tipul de performanţe, care par în principal menite să stînjenească categorii considerate "inferioare", cum ar fi vînzătorii.

Şi e clar că aşa ceva nu se poate întîmpla decît în anonimitatea marilor oraşe. Imaginaţi-vă că puştii dintr-un mic orăşel ar încerca aşa ceva: "A lu' Cutare! Şi-a lu' Cutărescu! Ce cautaţi mă aicea?!"

Toronto nu putea să rămînă mai prejos. Doar că aici lucrurile s-au petrecut în bună tradiţie canadiană. Adica mai în surdină...

Într-unul din cele mai mari magazine de jucării din centrul Torontoului a plouat cu broaşte... Nu, nu-i vorba de încă o problemă pentru mult-încercatul oraş - după SARS, ţînţarul ucigaş şi vaca nebună. Circa o sută de oameni s-au strîns joia trecută în cel mai mare Toys'R'Us din oraş şi-au început să sară ca broaştele. După două minute au încetat brusc şi au început să se amestece în mulţime. Singura diferenţă e că aici toată lumea ştia deja despre asta. Cică fusese şi la ştirile de dimineaţă. Aşa că se pare că a fost vorba de un eveniment (aproape) anulat. De asemenea, se pare că planul original n-avea nimic de-a face cu săritura broaştei...

Acuma probabil că vă scarpinaţi în creştet şi vă-ntrebaţi "Şi unde-i distracţia în toată chestia asta?"... Nu uitaţi: e vară şi mulţi oameni au mai mult timp decît ştiu ce să facă cu el...

Pînă una alta, uitaţi încă o sugestie pentru un flash mob: 27 martie 2004, 8 p.m. (sincronizati-vă ceasurile: www.time.gov). Pe trotuarul din faţa clădirii cu nr. 222 de pe strada mea. Veniţi cu un cadou scump. Pentru cazurile în care există duplicări de cadouri, trebuie să aveţi la voi un plic cu suma cheltuită pentru achiziţionarea cadoului. Cîntaţi de trei (3) ori "Mulţi ani trăiască". Lăsaţi cadourile (sau plicurile) pe trotuar. Dispersaţi-vă rapid dar în linişte. Credeţi-mă, o să fie super-haios!