Cine e gălagios - deşi bea numai apă - şi ia masa în oraş în fiecare vineri? Şi, mai ales, cine iese în fiecare săptămînă în oraş în alt restaurant? Şi cine alege restaurantele din Paginile Aurii ale Torontoului, la rînd?!... Răspunsul e simplu: Serial Diners. După ce un amic s-a întîlnit cu ei - o gaşcă de vreo 30, mai precis - la un restaurant italian pe College St. (apropo, au ajuns la litera G), mi-am zis că trebuie să aflu ce-i cu ei.
După un pic de cercetări şi întrebat în stînga şi-n dreapta, aflu că Serial Diners sunt un grup, un fel de club, dacă vreţi, unul fără membri formali, însă destul de restrîns prin însăşi magnitudinea obiectivului propus (vezi regula 9 de mai jos). Bine bine, dar de ce? Ce-i mînă pe Serial Diners să cucerească oraşul, restaurant cu restaurant? Zice Charles, "istoricul oficial" al grupului: "Nu ştiu. Sigur nu mîncarea..." Sau, vorba (alt)cuiva - alpinist celebru - "because it's there".
Deşi originile clubului se pierd în negura timpurilor (1989, mai exact), totul a pornit de la un grup de prieteni care nu se putea hotărî unde să iasă la masă. Vă sună familiar? Cineva a scos Pagini Aurii şi restul e istorie.
Această societate de excentrici temerari (toxinfecţie alimentară vă spune ceva?...) are şi o listă de reguli - nouă la număr. Iată-le:
 1) Ne întîlnim în fiecare vineri la 6:00 pm la restaurantul desemnat în mod oficial. Întîrziaţii sînt bineveniţi (fiind aşa de numeroşi...).
 2) Dacă restaurantul e prea scump, putem să "ne rezolvăm" la Harvey's (lanţ de fast food, în subsolul clasamentului, chiar şi pentru fast food... n.m.), sau, de ce nu?, putem să luăm cina chiar acolo.
 3a) Dacă restaurantul e închis în ziua respectivă, sau de tot, dacă muzica e la nivelul 11 (vorba celor din Spinal Tap, n.m.), dacă nici n-a existat vreodată (ceea ce s-a întîmplat de două ori pînă acum), nu are scaune adecvate sau se declară incapabil să pregătească ceva ce poate fi considerat cină, dacă nu are nimic pe menu în afară de tocăniţă din cap de peşte, sau contravine în orice alt fel Codului Oficial de Etică (n-o să intru în asta acum... n.m.), aşteptăm pînă la 6:15 sau cam aşa ceva, cît să ne strîngem destui, lăsăm un bilet pe uşă şi apoi mergem să "ne rezolvăm" la Harvey's. Dacă biletul este smuls de intemperiile naturale sau prostia umană, întîrziaţii sint încurajaţi să-şi folosească toate abilităţile psihice, deductive sau Schwarzeneggeriene pentru a ne găsi.
 3b) Dacă la adresa respectivă există un restaurant cu alt nume, mîncăm acolo oricum, în condiţiile regulilor 2) şi 3a) de mai sus. Tehnic vorbind, "ne rezolvăm" la Harvey's.
 3c) Dacă totuşi, acel restaurant există (nume diferit, aceeaşi adresă), dar reclamă la bere e mai mare şi / sau luminoasă decît firma resturantului, atunci şi numai atunci avem opţiunea "să ne rezolvăm" la Harvey's în altă parte.
 4) "A se rezolva la Harvey's" este un termen generic care înseamnă a merge la un alt restaurant (de obicei în apropiere) decît cel desemnat în mod oficial. Trebuie menţionat că încă nu "ne-am rezolvat la Harvey's" chiar la... Harvey's.
5) Dacă, indiferent de motiv, sărim un restaurant, NU ne întoarcem acolo săptămîna următoare (sau în orice altă săptămînă). Acel restaurant a scăpat ocazia prezenţei noastre acolo. Restaurantul rămîne însă eligibil pentru o rezolvare de tip Harvey's.
6) Nu se sare nici un restaurant listat în Pagini Aurii, cu excepţia acelora care apar atît în ediţia central-vestică, cît şi ediţia central-estică (cele două ediţii oficiale pentru Serial Diners, n.m.) ale Paginilor Aurii şi care sunt "bifate" numai o dată.
 7) Dacă un restaurant are mai multe adrese, mergem doar la prima adresă listată, scutindu-ne astfel de 15 săptămîni de Druxy's (alt lanţ de fast food "de mare excepţie"... n.m.).
 8) Trecem la ediţia nouă a Paginilor Aurii în fiecare an la 1 iulie, ediţie pe care o luăm de unde am lăsat-o pe cea din anul precedent. Orice restaurant nou listat înainte de cel curent a scăpat ocazia prezenţei noastre acolo.
 9) Conform estimarilor curente, această sarcină (dementă, n.m.) ar trebui finalizată cu aproximaţie în anul 2035. Aceasta nu este o regulă, dar e interesant de ştiut.
Aşa e: ce poate fi mai interesant decît să ieşi vineri seară la un restaurant unde n-ai mai fost (şi nu ştii dacă nu cumva s-a transformat într-o curăţătorie), fără să ştii exact cu cine o să iei masa?... Vinerea viitoare e Greek Gourmet pe Yonge St. - să mă duc, să nu mă duc?... Deja am "pierdut" stabilimente precum Annapurna Vegetarian (hm...), Adam's Rib (bună!), The Academy of Spherical Arts (??? a, sală de biliard...), Bairrada Churrasqueira Grill, Big Daddy's Crabshack & Oyster Bar, Canoe (stai, că la asta am fost!), Crazy Sushi (şi la ăsta am fost!), Cha Liu Dim Sum Shop, Dangerous Dan's (pe ăsta l-am văzut din tramvai şi vă spun că nu m-aţi prinde nici mort înăuntru...), Falafel Plus, Goulash Party, Grapefruit Moon şi aşa mai departe.
Are cineva un Triferment în plus?...
(Toronto, 17 aprilie 2005)