Pregătiri diferite

Foarte lent acest proces de pregătire pentru înţelegere. Extravaganţa întâmplărilor, fantezia clipelor trăite altfel decât majoritatea muritorilor şi, bineînţeles, cumplita teamă de banal. Dar pricep că a venit şi timpul acceptărilor şi poate al resemnărilor. Poveştile despre mutatul centrului, simţirile înalte, trăirea sensului, toate au ca scop o lungă poveste despre normalitate. Promisiunile nefondate despre transcedentala tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte se materializează acum prin crearea de cercuri. Ciclicitatea pare să aibă singură un sens în sine. Aşa cum crezi că redescoperi locuri doar pentru că le priveşti şi prin ochii celor noi, aşa se anunţă intrarea într-un nou ciclu. Prin naştere. Aştept acel nou ciclu, în căutarea idealului pe care trebuie să-l coc acum în tăcere şi tihnă, în acceptare şi odihnă, în amânarea luptei pentru mai târziu.
 
Ne oprim pentru o perioadă din căutat extraordinarul. Stăm mai mult în extrasenzorial. Nu toţi, nu toate. Şi totuşi ritmul nu se rupe, pentru că are o bază solidă. Atunci când ea ar dispărea, şi ritmul ar lua-o razna. Toate pregătirile făcute pentru a găsi acel sens ascuns s-au dovedit a fi mai puţin sofisticate decât au părut iniţial. Probele de apă şi foc la care m-am spus până acum par să anunţe o mare sosire. Marea trecere îşi anunţă alaiul. Dacă e să tragem linie, cam aici ar trebui să înceapă delimitarea dintre a fi pentru sine şi a fi pentru ceea ce va fi. Şi în acest sens ne pregătim, cu tot mai puţine surle. Poate că ritmul acela va fi dat uitării, ca un capitol pentru totdeauna încheiat. Seninătatea minţii va da semnalele unei bătălii câştigate. Trebuie să fi avut un sens toate aceste învăţăminte. Totul e transparenţă. De acum nu ne mai ascundem după cuvinte. Ar fi timpul să trecem la fapte.
 
Doar că nu mereu am în cap acea rigoare care să mă aducă cu picioarele în materie. Ce s-ar mai putea întâmpla pentru a concura cu idealul realităţii trăite cândva? Ce ar putea duce clipa mai aproape de perfecţiune? Îmi joc deci şi ultima carte. Dar nu mă mişc din zona asta. Pentru că aici mi-a fost spus să-i dau pace.