Cartoful fusese deghizat în Moş Crăciun. Adică i-au pus barbă, mustaţă, scufie roşie, tot ce trebuie şi l-au trimis în cer. Da, e adevărat, n-am inventat. Mă întreb ce zgomote a scos la lansare. Sfâr pâr, sfrrrrrrrrrrr sau fâs-fâsssssss? Cartoful a zburat până sus de tot, acolo unde noi nu putem ajunge dacă am fi aruncaţi de o catapultă medievală. De rachetă mai era lipit şi un aparat foto care a pozat singur - declanşa automat la un interval fix de câteva minute. Cartoful a ajuns până la 27.000 m altitudine, într-un strat de aer unde e grozav de frig şi nu se poate respira fără mască de oxigen şi de unde te faci praf şi pulbere dacă n-ai paraşută, costum high-tech sau un Superman care să te salveze. Păsările nu zboară până acolo. Nu sunt gâşte în V-uri ascuţite ori vulturi, nici stoluri alandala de grauri, nici vrăbii şi nici ulii, rândunele, găini sau flamingo, mierle, curcani, coţofene, şi nici orice altă pasăre care ţi-ar trece ţie prin cap. Cartoful a aterizat într-o pădure. Am văzut pozele în ziarele englezeşti. Erau albastre, cu nori. Atât îmi amintesc. Mi-ar fi plăcut să fie şi un marţian în fotografii, mic de tot, aproape invizibil, care să-mi facă cu mâna.
Dacă în stratosferă ar fi zburat un dragon verde cu burtă roşie - ceea ce e chiar IMPOSIBIL - mă tem că ar fi mâncat cartoful, pe nemestecate, cu tot cu camera foto. Totuşi poate că l-ar fi molfăit - molf, molf, molf. Nu ar fi fost bine. Partea bună e că nu l-ar fi auzit nimeni.
Iar dacă racheta ar fi fost interceptată de ruşi, americani, iranieni etc etc etc, s-ar fi întocmit dosare Top Secret şi s-ar fi spus că e un cartof spion, pentru că era deghizat şi pentru că în general legumele Solanum tuberosum nu zboară şi n-au ce să caute în cer.