Tu vrei pelerina lui Rumburak?

Pe vremea mea, cine nu-şi dorea pelerina lui Rumburak, era luat de tâmpit. Dacă ar fi jurat că nu vrea inelul, atunci era şi tembel. Păi da. Cu pelerina aia deveneai invizibil şi te plimbai de colo-colo, iar cu inelul puteai să faci cam tot ce îţi doreai - să mergi moca la film, să pui mâna pe patine şi pe tone de gumă Turbo cu surprize. Era mult mai tare decât să decupezi banii din Abecedar şi să te duci cu ei la Alimentară să ceri pufuleţi (cred că nimănui nu i-a ieşit faza asta, nu??!).
 
Un coleg de şcoală a încercat să-şi transforme învăţătoarea în vacă. Stătea lângă bancă, învârtind din inelul lui mă-sa, pe care-l furase de acasă, iar învăţătoarea era la catedră şi răsfoia catalogul. Prostu' ăla mic trebuia să recite din Coşbuc, Iarna pe uliţă, dar a rămas cu gura căscată şi a învârtit din inel până l-a luat dracu'! Din câte ştiu eu, n-a apărut nici o vacă acolo, dar el tot se uita holbat şi se mişca de pe un picior pe altul de parcă ar fi trebuit să se care la toaletă. A luat 4 şi maică-sa i-a rupt urechile pentru faza cu inelul. Am auzit că acum e pe undeva în Italia, pe un şantier, sau naiba ştie pe unde.
 
Un vecin îşi făcuse pelerină ca a lui Rumburak dintr-o pătură galbenă, veche - şi toţi am râs de el, că doar în film era neagră! Orice vrăjitor ar fi refuzat să poarte cârpa aia tâmpită prinsă cu elastic. În plus avea şi găuri (după ce s-a prins în gardul din faţa blocului). Peste ani am auzit că a primit un bocanc în bot de la unu mai beat decât el, pentru că nu i-a dat o ţigară, şi-a rămas fără dinţii de jos. Nu ştiu, nu l-am mai văzut de mult.
 
Dacă ar fi să mă întrebe cineva azi, dacă vreau sau nu pelerina şi inelul - aş spune nu, mulţumesc, să le ţineţi departe de mine. Nu le vreau. Cel puţin nu azi. Poate că aş abuza de pelerină - m-aş duce undeva, ştiu eu unde, şi nu m-aş mai întoarce niciodată. Sau poate că aş fura o girafă din deşert şi m-aş plimba cu ea prin oraş, ceea ce n-ar fi bine.