Dacă vă-ntrebaţi cum de mi-a venit această "idee creaţă" - ehei! -, ar fi multe de spus. Totuşi, mă gândesc să sap puţin şi să ajung chiar la rădăcina adânc înfiptă în copilăria mea. Şi... ce credeţi că găsesc? Amintirea unui foarte apropiat prieten al părinţilor mei, inginerul Gabriel Cernescu, om plin de haz, în preajma căruia am petrecut multe vacanţe minunate. Ca să ne distreze pe noi, copiii, spunea uneori tot felul de jocuri de cuvinte, multe dintre ele foarte populare, mai ales printre actorii care-şi perfecţionează dicţia. "Capra calcă piatra, piatra crapă-n patru, crăpa-i-ar caprei capu-n patru cum a crăpat şi piatra-n patru" ori "Ulcicuţă răzbucurăcuţă pui de popârchiniţă. Nu-i greu a zice: ulcicuţă răzbucurăcuţă pui de popârchiniţă, ci-i mai greu a dezulcicăţi ulcicuţa răzbucurăcuţa pui de popârchiniţa". Ha-ha! Reuşisem să le zic repede pe toate astea sau "cupă cu capac, cupă fără capac", de multe ori la rând, fără să mă încurc. Într-o bună zi, simpaticul domn a început să zică ceva de genul ăsta: "Anico, ai auzit artileria antiaeriană?" "Aş!" "Atunci?" "Au ars antricoatele!"
După foarte mulţi ani - nu spun câţi, din... cochetărie -, sunt sigură că acolo s-a aflat sămânţa care mi-a încolţit mie acum în minte.
Şi, pentru că pun mare preţ pe legătura dintre generaţii, folosesc fericitul prilej să colaborez cu draga mea nepoată, Sofia, care completează textele cu desenele ei inspirate, pline de talent şi haz, la cei numai 10 ani ai ei.
Dorim amândouă să vă distraţi împreună cu noi şi cu Alfabetul vesel.
(Nicole Sima)