Ortenzica

Ortenzica
Suntem în febra muncilor agricole, plantăm de zor tot felul de flori, arbuşti, numai minunăţii. Ia colegul, de capul lui, o floare pe numele ei Hydrancaea Hortensia. Negru am văzut în faţa ochilor. Mi-am amintit de Ortenzica.
Venea la noi cu tatăl ei, ai mei discutau cu tatăl ei, eu aveam sarcina să mă joc cu Ortenzica.
I-am arătat locurile mele secrete, încercam să mă joc cu ea, Ortenzica era stană de piatră, nu râdea, nu se juca, stătea ca proasta, aşa mi s-a parut.
Le-am spus părinţilor că eu nu mă mai joc cu ea, că e proastă.

Nu e proastă, mama ei a golit casa şi a fugit cu un şofer, încearcă să te joci cu ea.

Poftim motiv de supărare, de ar fi fugit mama cu un şofer săream intr-un picior de bucurie.
Rămâneam cu tata şi trai pe vătrai, nu să aud toata ziua: nu fă asta, nu fă aia, mănâncă frumos, nu eşti în cocină, câte probleme din culegere ai făcut azi, scrie mai frumos, rupt foaie din caiet şi iar de la capăt, de data asta să scrii frumos, e ora 9, la culcare, fă-ţi pantofii cu cremă, aşa nu mergi la şcoală, iar nu ţi-ai făcut patul cum trebuie, du-te dupa pâine - câte 2 ore stăteam la coadă la piine -, azi nu mergi la tenis, n-ai mâncat totul din farfurie, etc. etc.

Biata Ortenzica, să sufere atât dupa mama ei...
Şi-au făcut bagăjuţul, nu mai erau multe în casă, s-au mutat în alt judeţ, eu am scăpat de Ortenzica, începuse să mă bage şi pe mine în depresie.

Geta