Ţiganiada

Cum zice poetul nostru naţional : "şi sfinţeşti cu mii de lacrimi un instict atât de van/
ce le-abate şi pe păsări de vreo două ori pe an?"

La mine instinctul ăsta e cam la 2 ani, când nu mai pot de dor de România, iau bilete de avion, închiriez maşină şi... Dumnezeu cu mila!

Cum mă duc eu în România cum se întâmplă neîntâmplate până atunci, de exemplu 11 septembrie, pana de curent care a ţinut în beznă Canada şi SUA... ceva nu e în regulă, în vizita asta am fost ameninţată numai cu moartea în România... un mizilic. Când m-am dus la poliţie mi s-a spus că nu au cum să mă ajute că nu sunt moartă.
Mai că-mi venea să mă pişc, să văd dacă nu visez cumva, dar am primit un număr de telefon de la poliţaiul de serviciu, să sun acolo în caz că mă omoară. Nu mă mir că un român a pus bazele cu teatrul absurdului.

Să trec la chestii vesele, e cazul, nu? La 4 dimineaţa am parcat maşina la ai mei în curte, dormeau duşi, am început să claxonăm, iese mama, nu a apucat de emoţie să facă al treilea infarct că i-am spus că ne e foame, tata ştia că venim, elementul surpriză la aniversarea a 50 de ani de căsătorie. Mama rapid ne-a întrebat ce vrem să mâncăm, ea e mai practică, am dat comanda, tata a adus o sticlă de vin, una de ţuică, apă minerală, noi, am scos şampania.

Toate au fost bune până când s-a apucat tata să-şi chestioneze nepoţii în materie de istoria şi geografia României.
Loazele astea de copii nu ştiu de unde izvorăşte Oltul şi Mureşul, care râu în care se varsă, habar nu au de trecători, iar când a domnit Ştefan cel Mare nici atât. Vai ce mi-a fost dat să aud, că nu mă ocup suficient de educaţia lor, la anul să îi trimit numai pe ei, să-i ducă tata prin toată ţara şi să-i înveţe istorie şi geografie românească. La capitolul Shakespeare tata a fost mulţumit de educaţia canadiană, dar a comentat că nu e de neglijat nici Tolstoi.

- Să-i pun să citească "Idiotul"?
- Eu nu citesc cărţi despre ăia handicapaţi mental, zice fata, apoi s-a dus să-şi mai culeagă nişte nuci verzi.
Nepotul favorit a mai stat la chestionat, întreabă tata:
- Vă pune Geta muzică simfonică?
- Ne pune, dar să ştii că am fost la concert cu Rolling Stones, şi Laura a fost şi la concert cu Eminem, avem şi tricouri de la concerte, mergem şi la meciuri de baschet, eu am autografe de la marii jucatori.

M-am dus şi eu să culeg nuci verzi şi struguri, că nu ştiam ce va zice tata.
Mi-a spus numai la plecare: nu-i creşti bine, prea îi răsfeţi şi nu te ocupi suficient de educaţia lor.
- Am înţeles, să trăiţi!

După trei zile, după chestionare, ai mei prunci au început să se certe în engleză. Tata a ascultat ce a ascultat, nu ştiu cât a priceput, dar ţinând cu nepotul favorit, i-a zis nepoatei:
- Tu Laura eşti cam ţigancă, nu-mi place că te cerţi.
- E genetic bunicule, eu moştenesc de la părinţii mei, ei moştenesc de la părinţii lor.
- Adică eu sunt ţigan?
- Cine a spus asta? Eu vorbeam de genetică.
S-a ridicat tata de pe bancă de sub bolta de viţă de vie, a chemat-o pe sora mea, i-a dat echivalentul a 4 pensii, să-i cumpere nepoatei cerceii care îi plac, de la ce bijuterie vrea ea. Mie mi-a spus:
- Fata asta a ta nu are prea multa cultură, din cauza ta, da' are replică, din cauza mea, genetic vorbind.

Au mai fost multe.

Geta