Puteţi vota folosind formularul online de la finalul acestui articol - formularul va fi disponibil până pe 14 mai 2017, ora 18.00 - sau ne puteţi trimite topul pe adresa [email protected], dacă vă este mai comod. Veţi asculta topul şi alte 3 noi propuneri marţea viitoare, pe 16 mai 2017.
Click aici pentru a asculta un playlist cu topul acestei ediţii (de la locul 1 la locul 15), urmat de cele 3 propuneri ale ediţiei:
Top nostalgic, ediţia 11, 9 - 15 mai 2017
Loc în clasament (loc în clasament precedent / cel mai înalt loc atins în top / nr. săptămîni în top): Interpret - Piesă.
Locul 1 (new!/1/1): Metallica - Nothing Else Matters
Al treilea single lansat de pe cel de-al cincilea album de studio Metallica, Nothing Else Matters este una dintre cele mai cunoscute şi mai populare piese din discografia californienilor. James Hetfield compusese melodia în 1990, când vorbea la telefon cu iubita sa. Cu o mână pe receptor şi cu cealaltă pe chitară, versurile "So close, no matter how far" au venit de la sine, fiind încadrate în acelaşi context. Fără performanţe nemaipomenite în topul de acasă (doar locul 34 în Hot 100 şi 11 în Mainstream Rock), single-ul a avut o comportare mai bună în Marea Britanie, unde a urcat până pe 6. Acum 25 de ani!
Am stat în cumpănă, fiindcă single-ul e cu două feţe. Două feţe A. Una a lui Paul, cealaltă a lui John. Am ales Penny Lane doar pentru că apare prima între cele două. Se întâmpla în urmă cu jumătate de secol, iar apariţia micuţului 45 de turaţii avea să revoluţioneze muzica. McCartney şi Lennon se întâlneau la punctul terminus al străzii cu pricina, cap de traseu pentru un autobuz din Liverpool, de unde luau un alt mijloc de transport spre centrul oraşului. După mult timp, un single The Beatles (e drept, mult prea revoluţionar ca sunet pentru perioada respectivă) nu ajungea până pe locul întâi în topul de acasă, ci se oprea pe 2, unde a figurat trei săptămâni, ţinut la respect de Engelbert Humperdinck şi al său Release Me. Cert e că goana turiştilor după suveniruri cu cei patru le-au adus pe oficialităţile urbei în situaţia de a scrie numele locului cu vopsea pe ziduri. Fiindcă plăcuţele respective dispăreau imediat ce erau instalate.
Sunt 30 de ani de când U2 lansau unul dintre albumele de referinţă din istoria rockului. The Joshua Tree merită ascultat din scoarţă în scoarţă. Iar With Or Without You, a treia piesă de pe acest LP, devenea cel mai de succes single din existenţa irlandezilor, după ce figura trei săptămâni în fruntea topului Hot 100 din Statele Unite. Pentru ca în topul britanic să se oprească pe locul 4. Versurile fuseseră compuse de Bono cu un an înainte, pe Coasta de Azur, şi fac referire la modul în care, muzician fiind, trebuia să împace viaţa în turneu cu familia. Şi cum, în cele din urmă, nu doreşte să aleagă pe niciuna dintre cele două, ci e atras tocmai de tensiunea creată de acest antagonism.
Inspirată pare-se din pasiunea pe care vocalistul Robert Plant o avea la cei 22 de ani ai săi pentru cantautoarea canadiană Joni Mitchell, Going to California e o baladă apărută pe cel de-al patrulea album Led Zeppelin. O melodie înregistrată în trei, fără tobele lui John Bonham, acum 45 de ani în studioul improvizat în localitatea engleză Headley din comitatul Hampshire. Plant e acompaniat doar de chitara lui Jimmy Page şi de mandolina lui John Paul Jones.
Subiectul e simplu şi adevărat. Un travestit îşi petrecea timpul liber furându-le doamnelor haine şi lenjerie intimă de pe sârmă, de la uscat. Se pare că persoana chiar a existat, fiindcă Roger Waters îşi aminteşte că mama sa şi mama lui Syd Barrett, compozitorul lui Arnold Layne, aveau studente în gazdă, venite să înveţe la facultatea din apropiere, astfel că pe sârmă erau puse mai mereu la uscat diverse sutiene şi diverşi chiloţei, care de care mai interesanţi, iar "Arnold" sau cum l-o fi chemat, avea de unde alege. Piesa fusese înregistrată în ianuarie 1967, în Chelsea, iar single-ul a fost lansat în martie şi devenea primul 45 de turaţii cu care Pink Floyd intrau în topul britanic. Şi urcau până pe locul 20. Remarcabil, pentru o piesă într-atât de avangardistă, chiar şi pentru acele vremuri de acum jumătate de veac.
În ianuarie 1967, The Doors lansau albumul de debut, purtând acelaşi nume, devenit între timp una dintre cele mai apreciate înregistrări din istoria muzicii pop şi inclus în 2015 în Arhiva Naţională a Înregistrărilor din SUA. Piesa de faţă, I Looked At You, stă cuminte a doua la rând, pe faţa B a discului. Şi aşteaptă s-o descoperiţi, s-o reascultaţi, dar mai ales s-o votaţi. E o bijuterie de acum 50 de ani.
Este una dintre acele melodii făcute să rămână. De altfel, a fost introdusă în Registrul Naţional al Înregistrărilor de către Biblioteca Congresului american. Cry Me A River a fost compusă de Arthur Hamilton iniţial pentru a fi interpretată de Ella Fitzgerald în filmul "Pete Kelley's Blues", apărut în 1955, însă proiectul nu a fost finalizat. I-a fost oferită lui Peggy King, însă versurile nu i-au convenit şefului de la Columbia Records, astfel că a ajuns în repertoriul lui Julie London. Tânăra de 29 de ani, solistă vocală şi actriţă de film şi televiziune, nu a stat pe gânduri şi a înregistrat-o împreună cu Barney Kessel la chitară şi Ray Leatherwood la bas. Introdus în coloana sonoră a peliculei "The Girl Can't Help It", apărute în 1956, single-ul a ajuns până pe locul 9 în topul din Statele Unite şi până pe 22 în topul britanic. În urmă cu 60 de ani.
E perfectă pentru karaoke. E perfectă ca duet. Aşa cum perfect era şi coverul realizat acum 50 de ani de tată şi fiică. Frank şi Nancy Sinatra înregistrau compoziţia lui Carson Parks, solistul de folk din Los Angeles. Originalul fusese înregistrat cu un an înainte de către Carson în duet cu soţia sa, Gaile Foote. Old Papa Frank a descoperit Somethin' Stupid şi i-a pus-o spre ascultare fiicei producătorului său, Lee Hazelwood, care i-a spus că, dacă n-o va cânta cu Nancy, o va face el. Single-ul a petrecut patru săptămâni în fruntea topului Billboard Hot 100, fiind prima şi până în prezent singura dată când un duet tată-fiică ajunge number one în Statele Unite. Performanţă repetată în topul britanic. În 2001, melodia a fost reluată, de această dată de Robbie Williams în duet cu Nicole Kidman. La cât de bine arată videoclipul piesei cu pricina, rămân cu vaga impresie că a fost un moment de inspiraţie pentru producătorii viitorului serial Mad Men.
Ten Sharp era un duet olandez, compus din Marcel Kapteijn şi Niels Hermes, rămas în istoria muzicii drept un one hit wonder. Şi asta datorită piesei de faţă. You, single-ul lor de debut, ajungea până pe locul 10 în topul britanic în urmă cu un sfert de veac şi se plasa până pe cea mai înaltă poziţie a topurilor din Franţa, Norvegia şi Suedia. Şi, dacă nu mă înşală memoria, parcă a fost piesa anului în topul Radio Contact.
Un duet de aur şi piesa care câştiga Premiul Grammy în urmă cu 30 de ani. I Knew You Were Waiting (For Me) a fost un proiect unic al lui George Michael, care şi-a dorit neapărat să cânte alături de unul din idolii săi, Aretha Franklin. Number one de ambele părţi ale Atlanticului, a fost primul şi deocamdată unicul single cu o asemenea performanţă în topul britanic pentru solista vocală din Statele Unite. Pentru britanic, era prima compoziţie semnată de altcineva pe care o interpreta. Simon Climie, compozitorul ei, avea să se facă ulterior cunoscut şi ca solist vocal, în duetul Climie Fisher.
Locul 11 (15/11/2): The Rolling Stones - Tumbling Dice
Compusă de Mick Jagger şi Keith Richards pentru dublul album Exile on Main St., Tumbling Dice era primul single lansat de Rolling Stones din acel material discografic. Înregistrarea melodiei a avut loc în subsolul castelului Villa Nelicote din apropiere de Villefrance-sur-Mer, în Franţa, la 3 august 1971. Programul celor cinci din acea vară a fost unul complet nocturn, iar Mick Jones, al doilea chitarist din acea perioadă a fost nevoit să susţină partitura de chitară bas, fiindcă Bill Wyman nu a fost disponibil în acea noapte. Povestea unui parior care nu poate rămâne fidel niciunei femei a fost un hit moderat, ajuns în Top 10 de ambele părţi ale Atlanticului. Acum 45 de ani!
Peter Gabriel a compus Solsbury Hill după experienţa spirituală pe care o avusese în vârful colinei omonime din comitatul englezesc Somerset. Compoziţia venea după ce plecase din Genesis, grupul al cărui solist vocal fusese încă de la începuturi. "E vorba despre a fi pregătit să renunţi la ceea ce ai pentru a obţine ceea ce s-ar putea să ai. E vorba despre a lăsa trecutul în urmă", a spus Gabriel. Era single-ul său de debut şi se căţăra până pe locul 13 în topul britanic, acum 40 de ani. Piesa a apărut în mai multe coloane sonore de film, printre care la Vanilla Sky (2001) şi In Good Company (2004).
Fără a fi considerat un exponent al genului country, Frankie Laine a punctat excelent prin piesele sale coloanele sonore ale clasicelor country and western de pe marile ecrane, în anii 1950. Pentru a ne da seama mai bine de popularitatea sa, să menţionăm că în iunie 2011, o colecţie a hiturilor sale a urcat până pe locul 16 în topul vânzărilor din Marea Britanie. Realizarea e cu atât mai remarcabilă cu cât evenimentul se producea la aproape 60 de ani de la debutul său în ierarhia din Arhipelag, la 64 de ani de la primul său hit în Statele Unite şi la patru ani de la dispariţie. În Love Is A Golden Ring, Laine e acompaniat de The Easy Riders, piesa fiind compusă de Terry Gilkyson, unul dintre componenţii grupului de muzică folk. Single-ul a figurat cinci săptămâni în topul britanic, unde a ajuns până pe locul 19. În urmă cu 60 de ani!
Viva Las Vegas fusese compusă de Doc Pomus şi Mort Shuman pentru a fi înregistrată de Elvis Presley şi introdusă în coloana sonoră a filmului cu acelaşi nume, apărut în 1964. Fără ca single-ul să fi fost un megahit la vremea respectivă, melodia a prins într-atât de mult, încât la începutul anilor 2000 municipalitatea din Las Vegas le-a solicitat administratorilor proprietăţii lui Presley permisiunea de a o transforma în melodia oficială a oraşului. Fără succes, însă asta doar din cauza unor probleme legate de drepturile de autor. ZZ Top au preluat-o în 1992 şi au introdus-o ca piesă nouă în albumul "Greatest Hits". Şi coverul a întrecut originalul. Texanii au ajuns până pe locul 10 în topul britanic. În urmă cu 25 de ani.
Club Nouveau luase fiinţă în 1986, la Sacramento, după destrămarea Timex Social Club. Iar coverul lor la Lean On Me, compoziţia lui Bill Withers apărută cu 15 ani înainte, a rămas cel mai important single din discografia californienilor. Single-ul îmbrăcat în straie noi a figurat două săptămâni pe locul întâi în Billboard Hot 100 şi i-a adus Premiul Grammy lui Withers, în calitate de compozitor, pentru cea mai bună piesă R&B. Se oprea pe locul trei în topul britanic. În urmă cu 30 de ani!
Propunerea 1: P.P. Arnold - The First Cut Is The Deepest
PP Arnold abia trecuse de 20 şi ceva de ani, dar avea deja doi copii şi un trecut personal zbuciumat, cu soţul şi familia lăsate în Statele Unite, iar ea venită să-şi încerce norocul în Marea Britanie. Acolo unde rămăsese după ce venise în turneu, ca acompaniament vocal şi dansatoare în trupa lui Ike Turner. La încurajarea lui Mick Jagger, a intrat în studiourile de înregistrări londoneze, unde a fost prima care a ieşit cu această compoziţie a lui Cat Stevens. The First Cut Is The Deepest fusese cumpărată cu 30 de lire sterline de la cantautorul cu origini greceşti, iar single-ul lansat la casa de discuri Immediate, aparţinând managerului lui The Rolling Stones, a urcat până pe locul 18 în topul britanic. Acum 50 de ani!
Propunerea 2: Don McLean - Vincent
Vincent e o piesă compusă în memoria lui Van Gogh, la împlinirea unui secol de la jumătatea vieţii marelui pictor impresionist. Don McLean scrisese versurile în 1971, după ce citise o carte despre viaţa artistului olandez. Un an mai târziu, melodia interpretată de el figura două săptămâni pe cea mai înaltă poziţie a topului britanic, unde a prins mai bine decât în Statele Unite (doar locul 12 în Hot 100). În urmă cu 45 de ani!
Propunerea 3: Duran Duran - Hungry Like The Wolf
Hungry Like The Wolf aparţine lui Rio, al doilea album al grupului Duran Duran, şi fusese lansată în primăvara lui 1982, fiind al cincilea single din discografia trupei de new wave din Birmingham. Nick Rhodes a fost cel mai harnic. A început să compună melodia dis-de-dimineaţă, după ce ajunsese primul în studiourile EMI din Londra. Pe măsură ce au apărut şi colegii săi, aceştia au venit cu idei proprii, iar până seara totul era gata. Versurile îi aparţin solistului vocal Simon Le Bon şi, evident, fac referire la povestea Scufiţei Roşii. Deşi iniţial piesa a trecut neobservată în Statele Unite, faptul că MTV a pus în heavy rotation videoclipul filmat în jungla din Sri Lanka a făcut ca după un an melodia să ajungă până pe locul 3 în Hot 100, iar peste încă un an filmuleţul (youtube.com/watch?v=oOg5VxrRTi0) să fie recompensat cu Premiul Grammy pentru cel mai bun videoclip muzical. În topul britanic, single-ul se oprea pe locul 5. Acum 35 de ani!
****************
Au ieşit din top:
(7/7/1): Sandie Shaw - Puppet On A String
Era al 13-lea single lansat în Marea Britanie de Sandie Shaw. Totodată, unul dintre cele mai de succes din întreaga sa carieră. Asta deşi solista vocală din Essex nu fusese deloc mulţumită de Puppet On A String. Melodia a fost aleasă să reprezinte Marea Britanie la concursul Eurovision, desfăşurat în acea primăvară la Viena. Acolo unde şi-a surclasat rivalele, încheind pe primul loc, cu dublul numărului de puncte faţă de piesa clasată a doua. Ulterior, single-ul a figurat trei săptămâni pe cea mai înaltă poziţie a topului britanic. Un clasic de acum 50 de ani!
(8/8/2): Shakin' Stevens - Shirley
****************
Mezinul familiei cu 11 copii a unui veteran din Primul Război Mondial, galezul Shakin' Stevens (pe numele adevărat Michael Barratt) se căsătorise la 20 de ani şi avea deja trei copii când succesul a apărut şi pe strada sa. Trecut binişor de 30 de ani, fost lăptar şi tapiţer, fost interpret al lui Elvis Presley într-un musical din West End, solistul vocal din Cardiff dăduse lovitura în 1981, an în care avusese două piese number one în Marea Britanie. Shirley era următorul single după cel de-al treilea #1 al său. Extrasă din albumul "Give Me Your Heart Tonight", melodia se oprea pe locul şase în topul britanic. În urmă cu 35 de ani.
Nu a intrat in top:
Yvonne Elliman - Hello Stranger
Hello Stranger fusese lansată în 1963 de compozitoarea piesei, Barbara Lewis, figurase două săptămâni la vârful ierarhiei Billboard R&B şi ajunsese până pe locul 3 în Hot 100. Cel mai de succes cover rămâne acesta, realizat în 1977 de Yvonne Elliman, pentru a fi inclus în albumul Love Me. Atât solista vocală, cât şi producătorul Freddie Perren şi-au dorit cât se poate de clar să nu se îndepărteze prea mult de la sunetul original. Iar melodia a figurat nu mai puţin de patru săptămâni pe locul întâi al ierarhiei Easy Listening (actualul Adult Contemporary) din Statele Unite. În Marea Britanie, single-ul nu a fost perceput ca fiind un cover, în condiţiile în care originalul fusese trecut cu vederea, iar la relansarea din 1968, piesa Barbarei Lewis fusese estompată de megahitul Baby I'm Yours de pe cealaltă faţă a single-ului. Yvonne Elliman ajungea până pe 26 cu Hello Stranger. Acum 40 de ani!