Click aici pentru a asculta un playlist cu topul acestei ediţii (de la locul 1 la locul 15):
Top nostalgic, ediţia 14, 30 mai - 5 iunie 2017
Loc în clasament (loc în clasament precedent / cel mai înalt loc atins în top / nr. săptămîni în top): Interpret - Piesă.
Locul 1 (2/1/3): Don McLean - Vincent
Vincent e o piesă compusă în memoria lui Van Gogh, la împlinirea unui secol de la jumătatea vieţii marelui pictor impresionist. Don McLean scrisese versurile în 1971, după ce citise o carte despre viaţa artistului olandez. Un an mai târziu, melodia interpretată de el figura două săptămâni pe cea mai înaltă poziţie a topului britanic, unde a prins mai bine decât în Statele Unite (doar locul 12 în Hot 100). În urmă cu 45 de ani!
Don't Dream It's Over era înregistrat de australienii Crowded House pentru a fi inclus în albumul lor de debut din 1986. Ajuns până pe locul 2 în Billboard Hot 100 în primăvara anului următor, acest al patrulea single lansat de pe acel LP n-a urcat decât până pe 27 în Marea Britanie. S-a revanşat în 2001, când a fost declarat cel mai valoros hit din Australia şi Noua Zeelandă, din toate timpurile. Au existat şi coverurile realizate, printre alţii, de Paul Young sau Sixpence None the Richer. Însă noi vă propunem să votaţi originalul. De acum 30 de ani!
Locul 3 (3/1/12): The Beatles - Penny Lane
Am stat în cumpănă, fiindcă single-ul e cu două feţe. Două feţe A. Una a lui Paul, cealaltă a lui John. Am ales Penny Lane doar pentru că apare prima între cele două. Se întâmpla în urmă cu jumătate de secol, iar apariţia micuţului 45 de turaţii avea să revoluţioneze muzica. McCartney şi Lennon se întâlneau la punctul terminus al străzii cu pricina, cap de traseu pentru un autobuz din Liverpool, de unde luau un alt mijloc de transport spre centrul oraşului. După mult timp, un single The Beatles (e drept, mult prea revoluţionar ca sunet pentru perioada respectivă) nu ajungea până pe locul întâi în topul de acasă, ci se oprea pe 2, unde a figurat trei săptămâni, ţinut la respect de Engelbert Humperdinck şi al său Release Me. Cert e că goana turiştilor după suveniruri cu cei patru le-au adus pe oficialităţile urbei în situaţia de a scrie numele locului cu vopsea pe ziduri. Fiindcă plăcuţele respective dispăreau imediat ce erau instalate.
Locul 4 (7/4/8): Peter Gabriel - Solsbury Hill
Peter Gabriel a compus Solsbury Hill după experienţa spirituală pe care o avusese în vârful colinei omonime din comitatul englezesc Somerset. Compoziţia venea după ce plecase din Genesis, grupul al cărui solist vocal fusese încă de la începuturi. "E vorba despre a fi pregătit să renunţi la ceea ce ai pentru a obţine ceea ce s-ar putea să ai. E vorba despre a lăsa trecutul în urmă", a spus Gabriel. Era single-ul său de debut şi se căţăra până pe locul 13 în topul britanic, acum 40 de ani. Piesa a apărut în mai multe coloane sonore de film, printre care la Vanilla Sky (2001) şi In Good Company (2004).
Locul 5 (10/1/13): Led Zeppelin - Going to California
Inspirată pare-se din pasiunea pe care vocalistul Robert Plant o avea la cei 22 de ani ai săi pentru cantautoarea canadiană Joni Mitchell, Going to California e o baladă apărută pe cel de-al patrulea album Led Zeppelin. O melodie înregistrată în trei, fără tobele lui John Bonham, acum 45 de ani în studioul improvizat în localitatea engleză Headley din comitatul Hampshire. Plant e acompaniat doar de chitara lui Jimmy Page şi de mandolina lui John Paul Jones.
Locul 6 (5/1/9): Nancy Sinatra and Frank Sinatra - Somethin' Stupid
E perfectă pentru karaoke. E perfectă ca duet. Aşa cum perfect era şi coverul realizat acum 50 de ani de tată şi fiică. Frank şi Nancy Sinatra înregistrau compoziţia lui Carson Parks, solistul de folk din Los Angeles. Originalul fusese înregistrat cu un an înainte de către Carson în duet cu soţia sa, Gaile Foote. Old Papa Frank a descoperit Somethin' Stupid şi i-a pus-o spre ascultare fiicei producătorului său, Lee Hazelwood, care i-a spus că, dacă n-o va cânta cu Nancy, o va face el. Single-ul a petrecut patru săptămâni în fruntea topului Billboard Hot 100, fiind prima şi până în prezent singura dată când un duet tată-fiică ajunge number one în Statele Unite. Performanţă repetată în topul britanic. În 2001, melodia a fost reluată, de această dată de Robbie Williams în duet cu Nicole Kidman. La cât de bine arată videoclipul piesei cu pricina, rămân cu vaga impresie că a fost un moment de inspiraţie pentru producătorii viitorului serial Mad Men.
Locul 7 (11/1/14): George Michael & Aretha Franklin - I Knew You Were Waiting (For Me)
Un duet de aur şi piesa care câştiga Premiul Grammy în urmă cu 30 de ani. I Knew You Were Waiting (For Me) a fost un proiect unic al lui George Michael, care şi-a dorit neapărat să cânte alături de unul din idolii săi, Aretha Franklin. Number one de ambele părţi ale Atlanticului, a fost primul şi deocamdată unicul single cu o asemenea performanţă în topul britanic pentru solista vocală din Statele Unite. Pentru britanic, era prima compoziţie semnată de altcineva pe care o interpreta. Simon Climie, compozitorul ei, avea să se facă ulterior cunoscut şi ca solist vocal, în duetul Climie Fisher.
Locul 8 (13/1/4): Metallica - Nothing Else Matters
Al treilea single lansat de pe cel de-al cincilea album de studio Metallica, Nothing Else Matters este una dintre cele mai cunoscute şi mai populare piese din discografia californienilor. James Hetfield compusese melodia în 1990, când vorbea la telefon cu iubita sa. Cu o mână pe receptor şi cu cealaltă pe chitară, versurile "So close, no matter how far" au venit de la sine, fiind încadrate în acelaşi context. Fără performanţe nemaipomenite în topul de acasă (doar locul 34 în Hot 100 şi 11 în Mainstream Rock), single-ul a avut o comportare mai bună în Marea Britanie, unde a urcat până pe 6. Acum 25 de ani!
Locul 9 (new!/9/1): Johnny Logan - Hold Me Now
Cea de-a treia propunere a săptămânii e tot un imn. Al echipei de fotbal Bohemians Dublin. Hold Me Now îl aducea pe Johnny Logan încă o dată în postura de câştigător al concursului Eurovision, după performanţa din 1980 cu "What's Another Year?" Şi acum, ca şi atunci, povestea de dragoste e una tristă. Însă piesa din primăvara lui 1987 a rămas una din preferatele întrecerii muzicale continentale, fiind votată pe locul al treilea într-un clasament al tuturor timpurilor, unde a fost precedată doar de "Waterloo" şi "Nel blu dipinto di blu". Ajungea până pe locul doi în topul britanic. În urmă cu 30 de ani!
Locul 10 (15/5/4): Frankie Laine and The Easy Riders - Love Is A Golden Ring
Fără a fi considerat un exponent al genului country, Frankie Laine a punctat excelent prin piesele sale coloanele sonore ale clasicelor country and western de pe marile ecrane, în anii 1950. Pentru a ne da seama mai bine de popularitatea sa, să menţionăm că în iunie 2011, o colecţie a hiturilor sale a urcat până pe locul 16 în topul vânzărilor din Marea Britanie. Realizarea e cu atât mai remarcabilă cu cât evenimentul se producea la aproape 60 de ani de la debutul său în ierarhia din Arhipelag, la 64 de ani de la primul său hit în Statele Unite şi la patru ani de la dispariţie. În Love Is A Golden Ring, Laine e acompaniat de The Easy Riders, piesa fiind compusă de Terry Gilkyson, unul dintre componenţii grupului de muzică folk. Single-ul a figurat cinci săptămâni în topul britanic, unde a ajuns până pe locul 19. În urmă cu 60 de ani!
Locul 11 (4/4/8): Pink Floyd - Arnold Layne
Subiectul e simplu şi adevărat. Un travestit îşi petrecea timpul liber furându-le doamnelor haine şi lenjerie intimă de pe sârmă, de la uscat. Se pare că persoana chiar a existat, fiindcă Roger Waters îşi aminteşte că mama sa şi mama lui Syd Barrett, compozitorul lui Arnold Layne, aveau studente în gazdă, venite să înveţe la facultatea din apropiere, astfel că pe sârmă erau puse mai mereu la uscat diverse sutiene şi diverşi chiloţei, care de care mai interesanţi, iar "Arnold" sau cum l-o fi chemat, avea de unde alege. Piesa fusese înregistrată în ianuarie 1967, în Chelsea, iar single-ul a fost lansat în martie şi devenea primul 45 de turaţii cu care Pink Floyd intrau în topul britanic. Şi urcau până pe locul 20. Remarcabil, pentru o piesă într-atât de avangardistă, chiar şi pentru acele vremuri de acum jumătate de veac.
Locul 12 (9/5/10): Ten Sharp - You
Ten Sharp era un duet olandez, compus din Marcel Kapteijn şi Niels Hermes, rămas în istoria muzicii drept un one hit wonder. Şi asta datorită piesei de faţă. You, single-ul lor de debut, ajungea până pe locul 10 în topul britanic în urmă cu un sfert de veac şi se plasa până pe cea mai înaltă poziţie a topurilor din Franţa, Norvegia şi Suedia. Şi, dacă nu mă înşală memoria, parcă a fost piesa anului în topul Radio Contact.
Locul 13 (6/6/3): P.P. Arnold - The First Cut Is The Deepest
PP Arnold abia trecuse de 20 şi ceva de ani, dar avea deja doi copii şi un trecut personal zbuciumat, cu soţul şi familia lăsate în Statele Unite, iar ea venită să-şi încerce norocul în Marea Britanie. Acolo unde rămăsese după ce venise în turneu, ca acompaniament vocal şi dansatoare în trupa lui Ike Turner. La încurajarea lui Mick Jagger, a intrat în studiourile de înregistrări londoneze, unde a fost prima care a ieşit cu această compoziţie a lui Cat Stevens. The First Cut Is The Deepest fusese cumpărată cu 30 de lire sterline de la cantautorul cu origini greceşti, iar single-ul lansat la casa de discuri Immediate, aparţinând managerului lui The Rolling Stones, a urcat până pe locul 18 în topul britanic. Acum 50 de ani!
Locul 14 (12/1/9): U2 - With Or Without You
Sunt 30 de ani de când U2 lansau unul dintre albumele de referinţă din istoria rockului. The Joshua Tree merită ascultat din scoarţă în scoarţă. Iar With Or Without You, a treia piesă de pe acest LP, devenea cel mai de succes single din existenţa irlandezilor, după ce figura trei săptămâni în fruntea topului Hot 100 din Statele Unite. Pentru ca în topul britanic să se oprească pe locul 4. Versurile fuseseră compuse de Bono cu un an înainte, pe Coasta de Azur, şi fac referire la modul în care, muzician fiind, trebuia să împace viaţa în turneu cu familia. Şi cum, în cele din urmă, nu doreşte să aleagă pe niciuna dintre cele două, ci e atras tocmai de tensiunea creată de acest antagonism.
Locul 15 (8/3/7): Julie London - Cry Me A River
Este una dintre acele melodii făcute să rămână. De altfel, a fost introdusă în Registrul Naţional al Înregistrărilor de către Biblioteca Congresului american. Cry Me A River a fost compusă de Arthur Hamilton iniţial pentru a fi interpretată de Ella Fitzgerald în filmul "Pete Kelley's Blues", apărut în 1955, însă proiectul nu a fost finalizat. I-a fost oferită lui Peggy King, însă versurile nu i-au convenit şefului de la Columbia Records, astfel că a ajuns în repertoriul lui Julie London. Tânăra de 29 de ani, solistă vocală şi actriţă de film şi televiziune, nu a stat pe gânduri şi a înregistrat-o împreună cu Barney Kessel la chitară şi Ray Leatherwood la bas. Introdus în coloana sonoră a peliculei "The Girl Can't Help It", apărute în 1956, single-ul a ajuns până pe locul 9 în topul din Statele Unite şi până pe 22 în topul britanic. În urmă cu 60 de ani.
****************
A ieşit din top:
Locul 14 (14/14/1): Eden Kane - I Don't Know Why
Eden Kane era fratele mai mare al lui Peter Sarstedt, cel care avea să vină cu hitul Where Do You Go To (My Lovely)? la sfârşitul anilor 1960. La începutul aceluiaşi deceniu, Eden dăduse lovitura cu "Well I Ask You", pentru ca apoi să se mute în Statele Unite, unde a devenit actor. Dacă Peter a murit la începutul lui 2017, Eden locuieşte în prezent la Los Angeles, împreună cu familia. I Don't Know Why era penultimul său hit single din topul britanic. Urca până pe locul 7. Acum 55 de ani!
************
Nu au intrat în top:
The Tremeloes - Silence Is Golden
Silence Is Golden fusese compusă şi înregistrată de grupul The Four Seasons cu trei ani mai devreme, pentru a fi pusă pe faţa B a single-ului "Rag Doll". E locul unde o vedeau americanii. Pentru ca melodia să fie preluată în primăvara lui 1967 de britanicii The Tremeloes (aceiaşi care fuseseră preferaţi Beatles-ilor la audiţia de la casa de discuri Decca, din 1 ianuarie 1962), care au transformat-o într-un imn al "verii iubirii". Trei săptămâni pe locul întâi în topul britanic şi locul 11 în Billboard Hot 100, plus o clasare între cele mai valoroase 100 de piese ale anului. Acum 50 de ani!
T Rex - Metal Guru
Compusă de chitaristul şi vocalistul Marc Bolan, Metal Guru era al patrulea şi ultim single cu care grupul său, T Rex, ajungea până pe cea mai înaltă poziţie a topului britanic, unde rămânea patru săptămâni, în primăvara lui 1972. Extrasă de pe albumul The Slider, deşi venită la doar zece luni după megahitul "Get It On", piesa nu a intrat în topul din Statele Unite. Conform spuselor lui Bolan, melodia face referire la toţi zeii planetei. A crede în Dumnezeu, fără a avea nicio religie. Iar Metal Guru era un fel de naş al tuturor zeilor. Încă de pe atunci, Marc renunţase să mai răspundă la telefon, iar cunoscuţii trebuiau să-l sune după diverse coduri stabilite de comun acord, pentru ca acesta să ridice receptorul. Fiindcă, nu-i aşa, pe vremea aceea nu existau telefoane mobile şi nici nu ştiai cine te sună. Încă un imn al unei perioade. De acum 45 de ani!