Iluziile distinsului Don Quijote

Să văd şi să nu cred! Mă trezesc eu bine dispus şi cu ochii mari precum baba-oarba din vârful munţilor Ţibleşului, pus pe şotii încă de cu soarele (ce nu mai) răsare de vreo câteva zile şi ce-mi văd ochilor: o doină de jale dintr-o vale trista - numită şi valea plângerii de sine - pe care-o doineşte un vajnic Don Quijote Rătăcitor pe plaiurile mioritice ale jurnalismului balcanic.

Ori e bolnăvioară, ori gura nu-i tace... drăguţule bace! De trei zile’ncoace şi’ncolo mă tot încearca un junghi... îmi zic: o fi de la capriciile tinereţii fără bătrâneţe şi-a vieţilor de apoi. Apoi îmi beau liniştit cafeaua cu laptic smântânit, sa nu care-cumva să poposească prea mult nenea colesterolul şi citesc, voluptându-mi neuronul ultim, ultimele ştiri mondene ale tărâmului hispanic... Deodata... pooooc! Simt aşa o zdruncinătură spasmodică.

Îmi zic: o fi căzut guvernul în capul opoziţiei sau poate vreun elicopter NATO cu care se zbenguiau americanii prin zona de nord a Irakului, de ziua lor fatidică, prelungită în fiecare început de săptămână. Dar n-a fost să fie. Buşitura cu pricina venea de la televizorul meu încărcat la maximum cu atâtea discursuri electorale încât îmi venea să cred că faimoasa zicală: tot românul s-a născut poet nu mai este de actualitate. Astăzi cred că mai corect s-ar putea spune: tot românul s-a născut politician.

Noi ne ducem existenţa cu drag şi spor, dar cu gândul la popor, deşi uneori ar vrea sa ne ia valul mediteraneean şi să ne azvârle în bietele străfunduri galactice ale prosperităţii şi să ajungem şi noi, muritorii de rând printre cei 300 de privilegiaţi ai naţiunii române ale căror averi cumulate depăşesc cifra de 13 miliarde de euro adică un sfert din PIB-ul României.

Dar noi nu şi nu! Aşa că stăm strâmb şi judecăm drept spre disperarea celor mulţi şi nevăzuţi care veghează la bunastarea întregului popor. Dacă ţara arde şi baba se piaptănă, atunci ne-am hotarât şi noi să contribuim la stingerea incendiului aruncând cu sloganuri electorale în ochii adolescentului miop în speranţa că până la urmă o să se schimbe ceva, ceva în lumea asta plină de imprevizibil dar atât de previzibilă şi uite aşa, campania iniţiatică – declanşată pe site-ul http://www.voteaza.org (şi susţinută şi de LiterNet) o să reprezinte într-adevăr un punct de plecare al celor încă nehotărâţi.

Pentru că în acest moment orice vot contează enorm. Mai ales voturile milioanelor de români din afara graniţelor ţării.

Arată şi TU că acest drept de vot contează, arată şi TU că nu îţi este indiferent destinul României. Mergi la vot!