Ascultaţi două piese din repertoriul formaţiei Cri Gri:
"Drumul Prieten" (9,8 Mb)
"E He Hei" (5,63 Mb)
(în perioada 1 ianuarie - 31 martie 2021, curatorul acestei rubrici este Richard Constantinidi)
Grupul CRI GRI a luat fiinţă în 1996.
A fost ideea lui Ştefan Mardale un pic speriat de apropierea celei de-a treizeci şi treia aniversări. Bilanţul nu se anunţa prea fericit. O mulţime de cântece scânceau înghesuite în sertar; necântate, neînregistrate.
Atunci, în luna august, un greiere i-a intrat în casă şi a ieşit doar când a avut el chef deşi fusese ameninţat, rugat, implorat timp de aproape trei săptămâni. Legând tristeţea şi veselia cu greierele pomenit, cu bilanţul deficitar, nemaipomenind de admiraţia pentru G. Topârceanu, numele CRI GRI doar că n-a bătut la uşa care s-a deschis şi aşa a rămas până în ziua de azi.
Primul a intrat Vali Baicu. Fără echilibrul lui, trupa nu ar fi ajuns să scoată nici măcar primul material discografic. Pe o uşă deschisă oamenii vin şi pleacă; sunt dezavantaje, e posibil să te tragă curentul, dar e şi avantajul aerului proaspăt. Recent, pentru viitorul CD (al cincilea) care se va numi Portul Fericirii, au fost "îmbarcaţi" Marcel Moldovan la tobe şi Matei Puşcaru la bas.
Având mari posibilităţi de expresie, trupa practică stilul Porumbac. Vorbitorii de engleză îi spun fusion. Cercetătorii fizicii nucleare încă se învârt în jurul cozii ameţind particulele prin acceleratoare pe când artiştii au unit de mult, mai mult decât două particule din cele şapte arte.