Rubrici permanente:
Circul nostru vă prezintă
Un nou partid socialist
de Lucian Dan Teodorovici
O avalanşă de evenimente, care acoperă tot spectrul emoţiilor noastre, de la bucurie la lacrimi, de la entuziasm la spaimă, ne lasă prea puţin răgaz să analizăm "la rece" ce se întîmplă cu noi, ce se întîmplă cu România. Puterea trece, în aceeaşi zi, de la euforia semnării tratatului de aderare la nenorocirea sinistraţilor din Banat, noi nu apucăm să ne bucurăm de primirea pe care ne-o fac europenii, pentru că peste ea se aşterne banda neagră a dramei ziariştilor răpiţi în Irak...
Citiţi întregul articol...
Românii e deştepţi
Ştii de la ştiri?
de Radu Pavel Gheo
Există o idee preconcepută, conform căreia în perioada comunistă nu puteai afla nimic de la emisiunile de ştiri ale Radioteleviziunii Române sau din ziarele comuniste. Nimic mai fals. Angajamentele de încheiere a campaniei agricole cu nu ştiu cîte zile mai devreme însemnau că tractoriştii urmau iar să tragă în jug pe ogoare noapte de noapte, la lumina farurilor...
Citiţi întregul articol...
Ars Coquinaria
Chiorăieli
de Adriana Babeţi
Frunză verde lobodă, gura lumii slobodă, zică ce-or vrea UE şi NATO, ci noi locului ne ţinem, cum am spus săptămîna trecută în rubricuţă, aşa rămînem: cu vorbele din bătrîni culese şi îndreptate de Zanne şi Dumistrăcel. Dacă aţi uitat ce-am făgăduit, nu-i bai. Reîncălzim ciorba şi mai dăm o dată în clocot cîteva cuvinte ce se înghesuie să glăsuiască despre sărăcană soartă a neamului nostru prin de-ale gurii: key-word-urile zeamă, brînză, mămăligă (mălai) şi perje...
Citiţi întregul articol...
La loc TELEcomanda
Hai, Bebe, să-l cărăm pe sticlă pe nenorocitu' ăsta!
de Alex Savitescu
Un amic îmi spunea zilele trecute cum a observat că românul, pus chiar în faţa celei mai mari calamităţi pe care o poate trăi, se gîndeşte la un singur lucru. Şi nu, nu e acelaşi lucru ce-apare, obsesiv, în toate emisiunile de "entertainment" mioritic... Era vorba despre nenorocirea care s-a abătut asupra timişenilor, puşi în faţa pierderii agoniselii de-o viaţă. Ce a observat partenerul meu de şuete, văzînd la teve serialul "La potop", ca să zic aşa?...
Citiţi întregul articol...
LAMERICA
de Casiana Ioniţă
Lectura dimpreună
"America este ţara în care se citeşte cel mai mult din cîte cunosc", scria Sanda Golopenţia în 1992 (Cartea-scrisoare, reprodus în America, America, 1996). Articolul său descria cititul compulsiv al americanilor – al inscripţiilor de pe stradă, al textelor de pe produsele alimentare, al ziarelor şi mult mai puţin al cărţilor propriu-zise. Prima afirmaţie rămîne valabilă după mai bine de un deceniu...
Citiţi întregul articol...
Homepage, sweet home
de Florin Lăzărescu
Ocrotiţi virusul!
Cu ceva timp în urmă, un virus cumsecade rupea inimile utilizatorilor de internet, transmiţîndu-le următorul mesaj: "Bună! Sînt un virus albanez, dar, din cauza tehnologiei sărace din ţara mea, nu sînt în stare să-i fac nimic calculatorului tău. Te rog, fii drăguţ şi sterge un fişier de-al tău, pretinde că eşti speriat, apoi trimite asta la alţii...". Imediat s-a răspîndit şi fratele lui cu o fire ceva mai războinică: "Tocmai ai primit un virus taliban! Avînd în vedere faptul că în Afganistan nu sîntem încă atît de avansaţi, acesta este un virus manual...
Citiţi întregul articol...
Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde
de Bobi şi Bobo
Doamne, ia-l pe Victor Niuman!
Voi nu m-aţi întrebat niciodată care este serialul meu preferat. V-aş fi răspuns Fam. Bundy. Dar, în acelaşi moment, m-aş fi gîndit cu gura pungă la serialul meu detestat, din cauza căruia am ajuns un frustrat sexual labil. Eram mic şi mama se uita la Tînăr şi neliniştit. Clasicul tablou cu gospodina intelectuală care omoară juma de oră la teveu. Da' ce nu înţelegeam era de ce îi place acest Victor Niuman. Dom'le, erau o căruţă de masculi sculoşi, cu pieptu' cît tata şi bani grămeji, dar toate femeile oftau după mustăciosu' ăsta uscat cu voce stinsă şi groasă...
Citiţi întregul articol...
Dumnezeu se uită la noi cu binoclul
de Emil Brumaru
Fiica Generalului
Erai Fiica Generalului! Şi pentru asta am studiat pe brînci Lexiconul militar, am strigat: Uraaaaaaaaaaaaaa! Şi am început să scriu, să sap tranşee, să arunc grenade de marmeladă, să ies la atacuri nocturne corp la corp!!!...
Citiţi întregul articol...
Scrisoare pentru melomani
de Victor Eskenasy
Portret de manager cu vedere la festival
Numele:Roman Belor. Titlu: director-general al Festivalului Primăverii Pragheze. Studii: inginerie electrotehnică. Background muzical: O familie cu preocupări muzicale, a fost membru al mai multor formaţii corale, între care un solid şi cunoscut cor praghez, Kühn. După 1989: timp de zece ani, manager al Orchestrei Simfonice din Praga. A preluat din mers direcţia Festivalului în 2001. Compozitorul preferat: Janáček, "care a fost un geniu, nu numai ca muzician, dar şi prin felul în care a prelucrat marile romane, ce i-au servit ca sursă de inspiraţie, în special cele din literatura rusă"...
Citiţi întregul articol...
Teatru în laborator
de Luiza Vasiliu
"Oh, no! You cannot come in here"
Am o mărturisire şocantă de făcut: şi cronicarii de teatru se uită la filme! Şi lor le place să schimbe fotoliul din sala de teatru cu cel de la cinema sau chiar cu cel de-acasă, în caz că se "dvd-izează" (sau "vhs-izează", sau "divx-izează", sau...) intens şi casnic. Teoretic, ar trebui să lase deoparte toate teoriile lor despre scenă, actor, adaptări, comedii, teatru-dans şi teatru-neteatru. Dar, practic, unii (nu toţi!) nu prea pot să renunţe la nimic din ce ştiu deja...
Citiţi întregul articol...
Artefixuri
de Ştefan Caraman
Latura mea manelistică
Cel mai important fix al meu (care m-a "ajutat" şi în proză, de fapt nu atît în actul conceperii, cît în cel al "market-ării" ei) este acela că nu întreprind nimic altfel decît împotriva cuiva. Cu alte cuvinte, am o latură profund manelistică, ceea ce înseamnă că, pe de o parte, în jurul meu roiesc permanent duşmani (cărora, evident, trebuie să le-o trag, dacă tot mi-o trag şi ei mie)...
Citiţi întregul articol...
Cronică de film
de Iulia Blaga
Viitorul se vede cel mai bine dinspre foarte trecut
Şi nu, afirmaţia din titlu nu e un truism. Regizorul (debutant) Kerry Conran s-a gîndit că, dacă va coborî înspre anii '30-'40, va putea imagina mai bine de acolo cam cum va arăta lumea viitorului. Căpitanul Sky... începe foarte bine: cu nişte imagini mai degrabă colorate cu mîna (şi parţial chiar sînt!), cu jocuri de lumini şi umbre care, peste geografia de oţel şi piatră a New York-ului, îţi aduc aminte de Fritz Lang, cu o Gwyneth Paltrow (amintind de Lauren Bacall de acum 60 de ani, dar puţin şi de Veronica Lake) jucînd o ziaristă tenace, care caută evenimente într-un oraş ce pare pustiu...
Citiţi întregul articol...
Arte vizuale
de Matei Bejenaru
Despre o carte de artă
Dacă vizitezi în această perioadă Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti, poţi vedea o expoziţie aparte, cu o "preţioasă" colecţie de tablouri reprezentîndu-i pe Nicolae şi Elena Ceauşescu. Ele au fost realizate de artişti foarte diferiţi, de la "iluştri" amatori necunoscuţi pînă la cei renumiţi din perioada comunistă...
Citiţi întregul articol...
Liberul Arbitru
de Sorin Stoica
Cum ne mai scuipam noi!
De curînd, mai precis înainte să se joace acel meci urît în draci Steaua-Dinamo, Andone declara o chestiune la care, după un moment de stupoare, am rîs cu lacrimi. Îşi amintea nostalgic despre derby-urile de altădată, despre amiciţia lui cu Lăcătuş. Ehehe, spunea Andone, în afara terenului eram prieteni, dar şi cînd intram la joc, o nebunie, ne scuipam, ne rupeam oasele, ne trăgeam de tricouri...
Citiţi întregul articol...
Muzică pe litere
de Răzvan Ţupa
Prospeţimea poate să vină şi dintr-o telenovelă
Am pierdut un concert. Lhasa de Sela a fost la Bucureşti la jumătatea lunii aprilie. Despre viaţa boemă a interpretei născute în munţii Catskill din statul New York s-a vorbit destul de mult. Tatăl ei, profesor de spaniolă, mama, fotograf, au purtat-o pe Lhasa într-o rulotă împreună cu cele trei surori ale ei în cele mai îndepărtate colţuri ale continentului nord-american...
Citiţi întregul articol...
Actualitate:
Exagerez, deci don quijoizez
de Răzvan Ţupa
"Un spectacol nou despre Don Quijote, căruia i-am dat drumul din carte ca să-şi ducă dreptatea mai departe. Este un Don Quijote pe care îl veţi regăsi aici şi acum în sufletul dumneavoastră." Asta promitea Dan Puric în prezentarea spectacolului pe care l-a pus în scenă la Teatrul Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti (şi a cărui premieră a avut loc sîmbătă, 23 aprilie a.c.). Dexteritatea teoretică de care dă dovadă Dan Puric de cîte ori trebuie să vorbească despre spectacolele sale l-a plasat (chiar dacă nu este întotdeauna convingător) printre puţinii artişti de la noi care lucrează la comandă...
Citiţi întregul articol...
Despre locuire şi alte aspecte minore
de Constantin Vică
Se ia un om de pe stradă, de preferinţă Academiei, şi se plimbă la două expoziţii. Nu i se explică nimic: cine expune, ce se expune, şi nici nu trebuie să afle că merge la două expoziţii diferite. La final va fi întrebat ce a văzut. Va răspunde clar: România. Experimentul urban se putea face în Bucureşti. În sala de expoziţii a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" s-a desfăşurat, între 18 şi 30 aprilie, Anuala de Arhitectură a Municipiului Bucureşti...
Citiţi întregul articol...
Carte:
Everything goes...
de Luminiţa Marcu
Scriitorul îşi şi defineşte foarte bine propriul stil undeva în carte: "un stil hibrid cu aparenţe parodice de text băşcălios". Exact. Ce-i mai rămîne comentatorului, criticului de făcut? Aparent nimic. Pentru că, în această nouă carte, Sorin Stoica le face pe toate. Scrie despre cum s-a scris despre cărţile sale anterioare, comentează comentariile respective, povesteşte cu un umor nebun cum au reacţionat oamenii în carne şi oase care s-au văzut transformaţi în oameni de hîrtie...
Citiţi întregul articol...
Interviu:
Vladimir Tismăneanu: "Încrederea între oameni nu poate fi întemeiată ascunzînd la nesfîrşit adevărul"
de Emilia Chiscop
"Deşi un leninist convins, tatăl meu se făcuse vinovat de ceea ce jargonul comunist numea "fracţionism", adică discuţii particulare despre "erorile" conducerii PMR. Am fost, într-adevăr, coleg de clasă cu mulţi dintre copiii nomenclaturii, inclusiv Nicu Ceauşescu, Gheorghe Gheorghiu (nepotul de fiică înfiat de Gheorghiu-Dej), Lena Răutu, Vladimir Doicaru, Vlad Brucan şi alţii din aceeaşi zonă politică. Revolta s-a configurat treptat, pe măsură ce am realizat formidabila impostură a birocraţiei dominante, cinismul, duplicitatea, ipocrizia şi, mai ales, dispreţul pentru cei pe care pretindea că-i reprezintă."...
Citiţi întregul articol...
Dosar:
Kitsch urban – De la Casa Poporului la a fi sau a nu fi "Bamboocha"
de Ana-Maria Onisei
Citiţi întregul articol...
Kitsch-ul de la cap porneşte şi pe urmă chiar se'mpute
de Lia & Dan Perjovschi & CAA (Centrul de Analiză a Artei)
Am putea să ne pierdem vremea vorbind de prostul-gust al ambalajelor la bomboane, ţopenia vedetelor de toate categoriile, elucubraţiile arhitectonice ale noilor îmbogăţiţi şi piscinele unde sar ei în cap cînd nu e apă, pompierismul mediatic de neiertat şi din dragoste sau de înghiţitul oraşelor de către reclame din ce în ce mai mari şi mai aberante, create de tipi şi tipe din ce în ce mai inteligenţi şi mai cosmopoliţi. Mai bine să nu ne pierdem nici timpul, nici spaţiul tipografic şi să ochim direct obiectivul numărul unu al kitsch-ului naţional: Casa Poporului...
Citiţi întregul articol...
Atenţie, se-nchid uşile!
de Constantin Vică
Urmează o călătorie marfă prin subteranele oraşului. Pui nouă mii, mai pun eu încă nouă şi ne-am cumpărat biletul magnetic spre Paradis. Uite, te las pe tine să intri primul. Ştiu că îţi place aici la noi, la metrou. Vara e răcoare şi iarna e cald. Nu se poate fuma, dar te poţi abţine, măcar pînă dispar gaborii ăştia, care au venit cu treabă. E minunat, cineva dintr-un difuzor ne ameninţă să nu uităm bagajele prin staţii, că vor fi considerate bombă. Şi nici metroul nu vine chiar acum, că mai întîrzie două-trei minute. Te uiţi la tabela de timp şi observi că scorul e 00:00. Pînă acum n-a cîştigat nimeni...
Citiţi întregul articol...
Ce-i kitsch...
de Zsuzsa Selyem
...şi ce nu-i depinde de context, de mediu, de ambianţă, depinde de omul care intră sau nu intră în relaţie cu el. Întrebarea privind kitsch-ul urban mi se pare simpatică – m-am cam săturat de intelectualitatea neofită de după '89, care ironiza neîntrerupt pe seama carpetelor şi peisajelor de pe pereţi, a cutiuţelor de ouă kinder puse pe antenele maşinilor sau a tricotajelor hand-made cu inscripţia "adidas"...
Citiţi întregul articol...
Un bibelou deloc amabil
de Cristian Neagoe
În plin centrul Bucureştilor, mai precis în Piaţa Revoluţiei, domnul Ion Iliescu ne lasă moştenire "monumentul său" – un imens şi hidos "ansamblu monumental comemorativ" intitulat sugestiv Glorie Eternă Eroilor şi Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Prin urmare, nu numai Eroilor, dar şi Revoluţiei, ca şi cum n-ar avea nici o legătură una cu cealaltă. Prin urmare, aceleaşi cuvinte zăngănitoare, cu iz de găunoşenie patriotardă...
Citiţi întregul articol...
Ograda din capul vecinului
de Matei Bejenaru
De multe ori, cînd privesc tencuiala blocurilor din cartierul în care locuiesc, îmi vin în minte versurile ironice dintr-un cîntec de-al lui Alexandru Andrieş "O, ce oraş frumos!/ Fabrici şi uzine...". Casa scării mele are un brîu vopsit în verde intens cu o linie despărţitoare mai închisă trasă la penson de către un meşter talentat. Ca să îl facă mai frumos, zugravul a pus puţin alb în vopseaua verde şi, cu pensula înmuiată în vopsea, a creat o frumoasă structură "în ape". Nici nu mai are nici o importanţă că varul s-a îngălbenit în timp, pentru că "rezonează" cu ţeava galbenă de la gaz. La mine, toată lumea şi-a pus centrală termică luînd credite de consum de la BCR şi BRD...
Citiţi întregul articol...
Prezenţa vizuală corporativă vs graffiti în Bucureşti
de Vlad Nancă
În urma cu cîţiva ani, datorită unor stencil graffiti-uri din Bucureşti făcute de un designer român cu care am lucrat (şi care, ulterior, mi-a devenit şi prieten) şi unui artist britanic, Banksy (cu care mulţi ar vrea să fie prieteni), m-am îndrăgostit de graffiti. De atunci m-am documentat despre tot ceea e înseamnă arta urbană în Bucureşti şi graffiti-ul cu şablon în România...
Citiţi întregul articol...
Vedetă culturală:
Sir Simon Rattle: un excelent produs de export al Marii Britanii
de Ana-Maria Onisei
La începutul lui 2004, Filarmonica din Berlin era implicată într-o controversă care a ţinut prima pagină a ziarelor. După doi ani de cronici favorabile, în care aproape toate cotidienele germane salutau venirea lui Simon Rattle la Berlin, de înregistrări premiate, de înnoiri şi interpretări spectaculoase, o parte din presa germană începuse atacurile la adresa dirijorului englez. Ziarul german "Welt am Sonntag" scria că, sub bagheta lui Rattle, "orchestra pare o nevastă plictisită care nu se grăbeşte să-i aducă soţului berea din frigider". Presa engleză prelua şi ea, cu prudenţă, criticile germane, prezentînd tensiunile mai degrabă induse opiniei publice decît existente cu adevărat. N-a durat mult pînă cînd tabloidele au exploatat un alt aspect picant din viaţa lui Rattle: relaţia acestuia cu mezzo-soprana cehă Magdalena Ko¾ená şi despărţirea, după opt ani de căsnicie, de Candace Allen, romancieră de origine americană (în fapt, a doua soţie a dirijorului)...
Citiţi întregul articol...