·
··»Pînă atunci ascultaţi din albumul No mom's land al Adei Milea:
1. "Graniţa-n raniţă (variantă)" (861 kb)
2. "Leagăn dulce de oţel (variantă)" (995 kb)
3. "Ceauşescu n-a murit" (675 kb)
4. "Pleacă" (687 kb)
Albumul No mom's land a fost înregistrat în componenţa Ada Milea (vocal, chitară), Radu Georgescu (violoncel), Mihai Iordache (saxofon, flaut, pai, drâmbă), Oliver Sterian (percuţie, voce)
muzica şi versurile: Ada Milea
înregistrat în studioul B'inişor (str. Inişor, nr 8), Bucureşti, înregistrări de Oliver Sterian,
producător executiv Voicu Rădescu,
foto: Radu Afrim, grafica: Cătălin Dumitru,
produs de Green Records ([email protected]).
Albumul este disponibil la Green Hours 22 Jazz Cafe, Calea Victoriei nr 120, Bucureşti.
La nu mult timp după ce uimea cu albumele Aberaţii sonore (1997) şi Republica Mioritică România (1999), Ada Milea continua să şocheze renunţând la statutul de actriţă a Teatrului Naţional din Tg. Mureş şi la aparent promiţătorul contract canadian cu "Cirque du Soleil", revenind în nesiguranţa balcanică al cărei produs artistic este, de altfel şi abordând o cale cât se poate de independentă.
Noua producţie discografică Ada Milea - No Mom’s Land (titlu omonim cu acela al spectacolului de la Teatrul Luni, în care joacă în regia lui Radu Afrim) este editată de Green Hours şi este distribuită (sau nu) în unele locuri (prea puţin cunoscute) din Bucureşti. Albumul conţine şi melodiile din piesă, dar şi multe altele. Discul No Mom’s Land denotă o evoluţie a preocupării protagonistei pentru aspectele muzicale ale creaţiei ei, textul rămânând însă şi acum cel care domină. Deşi citatul melodic (din folclorul sătesc, orăşenesc, romanţă, cântec de petrecere, tango, folk, lăutărie etc.) sau compoziţia într-unul din aceste stiluri, rămâne principalul vehicul estetic, Ada Milea apelează acum la mai mulţi muzicieni, care diversifică şi îmbogăţesc ambianţa timbrală.
Ada Milea recrează tot felul de maniere, de dialecte (singura zonă în care este mai puţin convingătoare e aceea a folclorului ţigănesc), de stiluri de muzică populară din spaţiul carpato-danubiano-pontic şi nu numai. Vocea ei este extrem de curată (o intonaţie infailibilă, pe care i-o poate invidia orice muzician care îşi foloseşte glasul ca vehicul artistic) şi propune culori diverse, variate maniere de atac, care te ţin permanent treaz în faţa mesajului ei (dicţia fascinantă fiind şi ea un aspect esenţial).
Pentru cine nu o cunoaşte pe Ada Milea, putem spune că No Mom’s Land este un disc a cărui dominantă sonoră poate fi numită folk (vocea şi chitara fiind personajele principale) şi ale cărui texte sunt puţin spus suprinzătoare, evoluând de la schiţe de umor negru, la pamflet sau hai-ku (majoritatea îi aparţin, restul fiind scrise de Pavel Şuşară şi Adrian Berinde). Limba în care se cântă în general este româna (şi diferitele ei graiuri), dar veţi descoperi pe acest disc şi piese în maghiară sau engleză. Important este să ştiţi de la început că acest CD nu poate fi ascultat ca muzică de ambianţă. Te ţine treaz, te incită, îţi cere aprobarea sau dezaprobarea. Şi încă un amănunt. Să nu vă miraţi că discul cuprinde 38 de melodii. Piesele Adei Milea se termină când ea nu mai are nimic de adăugat. Aşa că, uneori, sunt foarte scurte.
Multă lume consideră că Ada Milea e un personaj cel puţin ciudat al lumii artistice contemporane româneşti. Eu cred că Ada Milea este una dintre cele mai curajoase artiste ale acestor ani, în hotărârea ei de a zgudui, de a spune ceva, de a trezi... Nimic nu este interzis pentru ea. Iar dacă ai ascultat primele trei piese, poţi fi sigur că muzica ei te va smulge din starea de trăitor-trecător cuminte prin anii 2000.
(Oltea Şerban Pârâu)