Un tată între două vârste şi fiul lui adolescent, prin centru. Merg paralel cu ei, şi, deşi încerc să nu mă uit prea insistent, observ că seamănă foarte bine şi că par foarte atenţi unul la celălalt. Cu toate că merg în linişte. E aproape înduioşătoare atenţia asta, până când îmi dau seama că de fapt sunt foarte încordaţi. După o tăcere îndelungată, chiar când trebuie să fac dreapta, îl aud pe tată zicând cu voce tare:
- Ce să-ţi zic? Sunt în continuare cu aceeaşi femeie...
Mă întorc să le văd mai bine feţele, dar şi ei s-au întors şi-au luat-o în partea cealaltă. Un copil mic ascuns în mine (sau poate o fată de modă veche) îşi doreşte foarte tare ca replica să continue. Mi se întâmplă des asta, şi nici nu-mi mai dau seama dacă am zis în gând sau cu voce tare:
- ... fireşte, cu mama ta.
0 comentarii
Publicitate