(reclamă!) Citesc cutremurătoarea Nu voi mai vedea lumea niciodată a lui Ahmet Altan, din minunata colecţie Anansi Ego coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu la Editura Pandora M.
Şi e aici o scenă (spoiler alert!) în care scriitorul întemniţat află de la frizerul improvizat al închisorii (de fapt croitorul, care tunde şi rade atunci când lipseşte frizerul) răspunsul unui criminal în serie la întrebarea din gândurile tuturor: de ce i-a omorât pe toţi oamenii aceia?
Am zis că e spoiler alert, da? Deci criminalul în serie a răspuns: "Aşa a fost să fie, atunci."
Citesc asta şi ies pe stradă. Văd blocurile gri, străzile găurite, oamenii bolnavi şi înrăiţi, mesajele de pe propriul telefon legate de cadrul didactic care, în anul 2021, practică metode de "disciplinare" din anii '80. Văd oamenii plini de ură, care fură şi mint în văzul tuturor şi strigă fake news de câte ori sunt demascaţi. Şi pentru prima dată îi înţeleg pe toţi. Şi tot oraşul, toate ştirile, toţi politicienii îmi spun cu voce tare, umani şi absolut de înţeles:
- Aşa a fost să fie, atunci.