Şedeam eu într-o noapte în iglu cu colegul, eu fumam, ţigările fiind scumpe aici, el e fumător pasiv, îmi zice:
- Ştii ce mă frământă pe mine?
- Nu ştiu, dar nu ai motiv de frământare, am început sa gătesc dietetic.
- Nu, zice el, mă frământă mama.
Tulai şi aoleu, asta e chestie de psihiatru, nu ştiu dacă acoperă asigurarea medicală standard canadiană... problema, din păcate, nu era aşa tragică.
- Eu mă gândesc să o aduc pe mama în Canada, nu mai are pe nimeni în România, tu ce zici?
- Ce să zic, ai dreptate, stă la bloc, nu are nici căţel, nici purcel.
Eu am de toate , numai soacra îmi lipseşte.
- Ştiam că vei înţelege.
Facem acte, sponsorizăm, plătim sponsorizare, anunţam juvenilii:
- Da' cât stă?
- Stă pe veci.
Se uită ciudat la mine, ăl mai mare şi mai deştept ia cuvântul:
- N-ai zis tu ca numai iadul e pe veci?
- Unii se antrenează pentru iad încă de pe pământ.
Eu la viaţa mea am auzit de 3 chimişti celebri: Elena Ceauşescu, Pacepa şi soacra.
Vine chimista şi aduce literatură, ce am comandat eu, în mod special Cărtărescu, tocmai analizam eu cum bunica lui a murit la 54 de ani, peste 2 pagini scrie că la 57, mai analizam şi cum a ajuns tatăl
la ora 6 fix în Bucureşti, după bombardament, calculam cât timp i-a trebuit să parcurgă cei 25 de km,
la picior, în ritm săltăreţ mă gândeam că face 5km/h, mai socoteam la ce oră a părăsit casa, nevasta lui tocmai mulgea vaca, doar vacile nu se mulg pe la ora 1 noaptea; mă întrebam cum dacă era aşa
disperat şi-a pus de-ale gurii în traista, ceva, nu puşca acolo... când apare chimista:
- Mi-a dispărut o pereche de şosete.
- Aleluia! Nu mai fac pe Agata Cristea cu Cărtărescu.
Mă rup de literatura şi caut şosetele. Nicăieri, nici sub pat, nici sub fotolii, ea ştie sigur ca le-a avut, sunt albastre şi cu model.
Chem juvenilii:
- Mă, care aţi ascuns şosetele că acum vă iau Nintendo.
Nu recunosc nimic. Facem percheziţie în dulapuri, nu-s şosetele.
Nu mai citesc o săptămâna Cărtărescu, am dilema şosetelor.
Ea că le-a avut, că sunt în declaraţia de la vamă, cu ce bunuri a intrat în Canada.
(de rele nu spun) , şi că are "Dovada".
Azi am rezolvat! Dat 3 perechi de şosete noi la chimista.
Toată lumea fericită, eu răsuflu uşurată, chimista e în şosete.
Mă pot întoarce la Cărtărescu.
Am să vă scriu cum i-a furat bunicului notarul o mănuşa, când să-şi facă testamentul în favoarea mea.
Geta