Mircea Martin: O strategie culturală?
"În august 2004 deschideam în paginile revistei "Cuvântul" o dezbatere în legătură cu necesitatea unei strategii culturale româneşti. Am spus strategie şi nu politică tocmai pentru a face cât se poate de evident faptul că ne interesa nu imediatul, nici proximul, ci o concepţie (şi o proiecţie) pe termen lung. Am chestionat miniştri (Cultură, Externe), conducători de instituţii (Academia Română, Institutul Cultural Român), intelectuali notorii, cu experienţă internaţională. Ne-am adresat apoi şi unor diplomaţi din ţările vecine, acreditaţi la Bucureşti, pentru a vedea ce fac ei spre a-şi promova cultura peste hotare.
O strategie culturală naţională? Pe cine interesează aşa ceva? Timp de 10 luni, de când purtăm această discuţie, n-am stîrnit nici un interes oficial (altul decât punctual şi provocat de întrebările noastre directe) şi, din păcate, slabe ecouri în revistele de cultură, confiscate de teme mult mai importante, hotărâtoare chiar, precum "cearta intelectualilor". De altfel, întreaga noastră presă (inclusiv televiziunile) - ca să nu mai vorbim de Preşedinţie - pare mai preocupată zilele acestea să lămurească misterele unei răpiri cu cântec decât să se întrebe serios ce se întâmplă cu digurile, cu podurile, cu drumurile ţării. Unde să mai încapă şi o strategie culturală? Şi încă una pe termen lung!"
Citiţi întregul articol...
Conferinţele "Cuvântul" - "Legea ca religie" - conferenţiari: Radu D. Popa, Ana Diculescu-Şova, Gheorghe Muşat
 Radu D. Popa: "Constituţia Statelor Unite ale Americii este cel mai vechi document legal dintre cele trei susceptibile de a fi asimilate cărţilor sacre în lumea occidentală modernă. Celelalte două ar fi Codul civil francez (cunoscut şi drept Codul napoleonic) din 1804 şi Codul civil german din 1900. Vom vedea numaidecât ce-i conferă un grad sporit de sacralitate Constituţiei americane din 1789. În primul rând, există o evidentă credinţă că acea Constituţie, din 1789, a guvernat şi guvernează societatea americană fără întrerupere de 216 ani. Caracterul sacru e ilustrat clar prin faptul că textul iniţial nu a fost niciodată atins; i s-au adus doar amendamente. Oricine va înţelege că, pentru a fi cât de cât rezonabil şi în ton cu lumea contemporană, Constituţia nu poate fi aplicată fără cele 27 de amendamente adăugate în mai bine de 200 de ani. Amendamentele sunt atât de importante, încât fără ele textul din 1789 n-ar avea practic nici o legătură cu realitatea şi ar fi totalmente inoperant. Din pricina sacralităţii conceptului de Constituţie însă în America nu s-a întreprins niciodată o consolidare a textului iniţial cu amendamentele, aşa cum s-a procedat şi se procedează în atâtea ţări occidentale şi nu numai, unde constituţia este obiectul unei revizuiri permanente. Dacă, de pildă, cel de-al XVIII-lea Amendament interzice producerea, importul, exportul şi comercializarea băuturilor spirtoase, inaugurând celebra prohibiţie din 1919, al XXIII-lea Amendament interzice... interzicerea, punând, în 1933, capăt prohibiţiei. De vreme ce, practic, cele două amendamente se anulează unul pe celălalt, o minte logică ar fi putut firesc să opteze pentru excluderea ambelor, căci nu se aşteaptă de la Constituţie să fie istoria patriei. Şi totuşi le veţi găsi pe ambele în toate ediţiile acesteia: o dată adăugat Constituţiei, fiecare amendament e, la rândul lui, canonizat, devine sacru, intangibil, nemuritor. Şi ce poate fi mai potrivit pentru un text sacru, spre a-i conferi şi menţine caracterul de icoană, decât misterul zămislirii sale?"
Citiţi întregul articol...
 Rodica Zane: Dincolo de Dracula
Moto: "Ne aflăm în Transilvania; şi Transilvania nu e Anglia. Rosturile noastre nu sunt rosturile voastre, multe lucruri o să-ţi pară stranii..."
(Contele Dracula către Jonathan Karker)Gail Kligman porneşte spre România de la "marca" prin care o identifică lumea occidentală: contele Dracula. Locul comun al experienţei fictive povestite de Bram Stoker şi al experienţei trăite de cercetătoare este Transilvania. Dar Dracula are o dublă faţă pe care autoarea o denunţă: Dracula al românilor - un domnitor din veacul al XV-lea, Vlad, cunoscut sub numele de Ţepeş, fiul lui Vlad Dracul - este diferit de "Dracula al nostru", "un construct cultural" prin care "se poate proba relaţia paradoxală dintre viaţă şi moarte", într-o Transilvanie "concepută ca graniţă necivilizată a Europei civilizate."
Citiţi întregul articol...
 Michael Finkenthal: "Conceptul lărgit de cultură" şi ştiinţele "tari"
"Revista Cuvântul îşi propune să se deschidă în continuare - în măsura în care va descoperi colaboratori potriviţi - spre alte discipline ştiinţifice, tocmai spre a ilustra un concept lărgit de cultură". Aşa se încheia editorialul numărului din ianuarie al "Cuvântului". Constatarea sciziunii între ştiinţele umane şi cele exacte este punctul de plecare al articolului lui Mircea Martin; mesajul său principal este că în timp ce ştiinţele naturii pot fi considerate "exacte" ele nu sunt însă şi cu totul "obiective". Ceea ce conduce, în ultimă instanţă, la o concluzie optimistă: deoarece şi în cadrul ştiinţelor exacte "importanţa imaginaţiei... nu e mai mică decât (în) creaţia literară sau artistică..., o mişcare reciprocă de apropiere" este pe cale de a duce în cele din urmă la dispariţia schismei. Ştiinţele umane şi cele "tari" vor fuziona încet, încet, pentru a deveni părţi al unui întreg cultural unitar; în acest fel, din punct de vedere logic cel puţin, problema pare a fi rezolvată, deoarece motivul pentru "autoizolare orgolioasă", atât de-o parte cât şi de cealaltă, dispare."
Citiţi întregul articol...
Atitudini
 Interviu cu dl Beke Mihaly Andras, directorul Centrului Cultural al Republicii Ungare
Oamenii de cultură trebuie să corecteze ceea ce strică politicienii
Citiţi întregul articol...
Poezie
 Andrei Terian, Limburile imaginarului
"Patru filiere poetice se întâlnesc în creaţia lui Leonid Dimov: afluxul suprarealist care, deşi repudiat ca insuficient, continuă să dicteze din umbră pulverizarea structurii şi disiparea semnificaţiilor..."
Citiţi întregul articol...
 Gabriel H. Decuble, Poetul, fiinţă de hârtie
Dacă Disneyland ar da faliment, Mickey Mouse ar fi nevoit să se reorienteze profesional. Ar trebui poate să renunţe la prenumele Mickey, care i-a gajat atâtea decenii rolul de entertainer, rămânând un simplu "mouse"... Ceva din această angoasă economică trebuie să-l fi muncit şi pe Dumitru Chioaru când şi-a trimis, cu resemnare în faţa verdictului hegelian, eul liric la reciclare..."
Citiţi întregul Proză
 Ovidiu Verdeş, Puterea Celuilalt
"S-a spus, pe bună dreptate, că romanele lui Breban nu sunt epice (în sensul intrigii, al clasicei gradaţii a momentelor etc). Puterea nevăzută o confirmă, "acţiunea" rezumabilă fiind irelevantă. Convenţia de roman poliţist îi permite autorului s-o anticipeze, oferind ca miză un asasinat şi o dublă sinucidere..."
Citiţi întregul articol...
 Diana Maria Florea, Fotografie de falie cu doamnă
"Voluptatea faliilor, rupturi patetice sau ironice ale identităţii, scriiturii şi spaţiului este marca acestui debut de o surprinzătoare maturitate..."
Citiţi întregul articol...
Memorii. Jurnale. Corespondenţă
 Laura Marin, Între biografie şi destin
"Am fi tentaţi să răspundem, desigur, "destin" la întrebarea pe care o pune Octavian Paler în deschidere: "Ce am în urma mea? O biografie sau un destin?". Şi atunci ne-am aştepta nu atât la o poveste seducătoare, cât la o fascinantă spunere a ei..."
Citiţi întregul articol...
 Nicoleta Sălcudeanu, Retina lui Orfeu
"Jurnalul, prin ambiguitatea condiţiei sale literare, îşi renegociază, pe zi ce trece, statutul incert. Potopul diaristic, de vreo 15 ani încoace, şi cu ce-am mai acumulat înainte, dă seamă, tot mai accentuat, de veleitatea acestei scriituri de a fi literatură. Farmecul indiscreţiei e potenţat de un exhibiţionism diafan..."
Citiţi întregul articol...
Critică.Eseu
 Paul Cernat, Variaţiuni pe teme "canonice"
"Sub un nou titlu-capcană - Facultatea de litere (mic îndreptar de gândire greşită) -, Bogdan Ghiu şi-a strâns într-un volum elegant şi eteroclit, apărut la Cartea Românească, o parte a textelor sale eseistico-publicistice din ultimii ani. Rezultatul e unul paradoxal, divers, incitant..."
Citiţi întregul articol...
 Dana Ionescu, Povestea continuă
"Delimitările şi nuanţele pe care Horea Poenar le introduce în textul de deschidere Nebunia de a ridica monument Echinoxului , dar mai ales propunerile pe care la face cu privire la dinamica şi specificul fenomenului sunt legitime şi cer a fi dezbătute..."
Citiţi întregul articol...
Literatură străină
 Romaniţa Constantinescu, Viaţa în 477 de cuvinte
"Eului care rosteşte fraza de debut, lungă de 477 de cuvinte a nuvelei Da a lui Thomas Bernhard nu i se întâmplă nimic..."
Citiţi întregul articol...
 Anca Băicoianu, Fals roman poliţist
"Romanul germanului Martin Walser este o carte pentru oameni care citesc în linişte. Şi asta nu în ciuda, ci tocmai datorită intrigii poliţiste care pare a-i determina apartenenţa la un gen pe cale de a se impune: thriller-ul intelectual..."
Citiţi întregul articol...
Sociologie
 Laura Albulescu, Iubirea, între mit, alcov şi şlagăr
"Iubirea are suficiente date pentru a deveni un mauvais objet dacă este scoasă din spaţiul literar şi este aruncată în centrul unui demers consistent, de bătaie lungă. Cu toate acestea, fundalul literaturii (în sensul cel mai larg al termenului) pe care a suscitat-o este unul inflaţionist. Îţi trebuie ceva curaj, se pare, să ataci un asemenea subiect: pe de o parte, iubirea este un concept difuz, vag, lichid, ingrat-proteiform, al cărui contur nu poţi niciodată să-l trasezi apăsat, chirurgical - motiv pentru care nu este regăsibil în marile sisteme conceptuale (nici măcar în psihanaliză..."
Citiţi întregul articol...
Psihologie. Psihanaliză
 Ion Vianu, Sine adevărat şi sine fals
"Nu e neobişnuit să întâlnim, în viaţa de fiecare zi, oameni despre care vom spune că au o atitudine "falsă". Ce vrem să spunem când acordăm (s-o recunoaştem, cu o anumită facilitate, câteodată) calificativul de "fals" unei anumite persoane?"
Citiţi întregul articol...
Film
 Mihai Fulger, Festivalul Filmului European la final
"În fiecare an, timp de câteva zile, în luna mai, Festivalul Filmului European ne aduce aminte că modelul cinematografic hollywoodian nu este unicul posibil..."
Citiţi întregul articol...
 Cristi Luca, Sentiment cu sonorul dat la maxim
"În compania multor filme bune, filmul lui Fatih Akin, Gegen die Wand / Cu capul înainte, a stat mândru în front şi preţ de două ore s-a jucat cu minţile noastre cum a vrut..."
Citiţi întregul articol...
Paul Ricoeur. In memoriam
 Bogdan Ghiu: În spiritul traducerii
"Încercând să-l "traduc" şi chiar să-l "trădez" pe Ricœur cel din Despre traducere (adevărat volum sinteză, rememorare a întregii sale opere "de răscruce"), voi îndrăzni să spun că, pentru mine, a traduce reprezintă un act declarat politic, şi o artă balistică..."
Citiţi întregul articol...