Actualitate:
Grija noastră cea de toate zilele
de Constantin Vică
Grija noastră cea de toate zilele este să ne ferim. Să ne ferim de maşini, de televiziune, de administratorul de bloc, de şefi, de ţînţari şi de boală. Grija mea era să mă feresc de căldură, într-un Bucureşti înecat în maşini, şefi şi ţînţari. M-am ascuns pentru vreo oră în Galeria Nouă, unde Irina Botea a organizat un Daily Care Center. Nu pentru copii şi bătrîni, fără asistente şi pedagogi. Un locşor de aruncat grijile de-afară, numai bun de încărcat cu experienţec şi deparazitări marca videoart.
Citiţi întregul articol...
Securitatea şi metamorfozele ei
de Emilia Chiscop
Pe cine mai interesează azi să afle despre comunism şi Securitate? Remarca, rostită destul de des de către unii "analişti" care par să confunde "a privi spre viitor" cu "a uita de trecut", a fost contrazisă la Iaşi. Sîmbătă, 11 iunie, Marius Oprea şi Cristian Pîrvulescu au fost întîmpinaţi la Centrul Cultural German de o sală arhiplină. "Securitatea şi metamorfozele ei", tema celei mai recente dezbateri iniţiate de Grupul pentru Dialog Social - Iaşi, a fost prilej de a analiza cei 15 ani de tranziţie românească din perspectiva tarelor trecutului. Pornind la mineriada din 13 iunie 1990, discuţiile au atins inclusiv momentul crizei ostaticilor români din Irak.
Citiţi întregul articol...
Rubrici permanente:
Circul nostru vă prezintă:
Zona gri
de Lucian Dan Teodorovici
Din punctul de vedere al receptării sale de către mass media şi de către populaţie, Traian Băsescu vine cumva, oricît de surprinzătoare ar părea această afirmaţie, în continuarea lui Ion Iliescu. Spun asta întrucît, asemenea fostului preşedinte, cel puţin prin acest început de mandat, actualul preşedinte nu are critici sau susţinători, ci fanatici.
Citiţi întregul articol...
Românii e deştepţi
O bunătate de dictator
de Radu Pavel Gheo
Vorbeam săptămîna trecută de "binefacerile" comunismului, cele care au făcut ca, într-un sondaj CURS, Ceauşescu să apară pe locul al doilea în lista cu personalităţile care au făcut cel mai mult bine românilor. Şi, ca să vedem mai clar care erau lucrurile cu adevărat importante din anii comunismului ceuauşist, am luat volumul LXXX - mărturii orale - Anii '80 şi bucureştenii, realizat de o echipă de la Muzeul Ţăranului Român, care e făcut sub formă de dicţionar.
Citiţi întregul articol...
Ars Coquinaria
Numai ciocolata
de Adriana Babeţi
V-aţi prins din titlu că-i rost de o mică răutate ciudoasă? Aşa le-apucă uneori bîzdîcul pe fetele care se foiesc zadarnic prin literatură & bucătărie. Aşa le-mbîrzoiază invidia pe muierile care învîrt pixul în cratiţa cu proză. S-o spunem pe-a dreaptă şi să recunoaştem smerit (după o răpide autoscrutare) că tocmai noi ni-s în cauză, oricît ne-am ascunde după a-ntîia plural. Dar să lăsăm faptele să vorbească.
Citiţi întregul articol...
La loc TELEcomanda
Who's bad?
de Alex Savitescu
Am văzut cîtă isterie media poate genera procesul celui mai mare pop-star din istoria muzicii. În noaptea de luni spre marţi, CNN-ul a transmis aproape două ceasuri deznodămîntul procesului intentat lui Michael Jackson: duplexuri "from coast to coast", interviuri în direct cu reverenzi negri şi sfătoşi, elicoptere înarmate cu camere de luat vederi. Discuţii interminabile despre ce riscă Jacko, despre familia lui, despre aproape orice. Fani isterizaţi, arşi de soare, agitînd pancarte în faţa tribunalului. Am constatat, astfel, că televiziunile lor seamănă cu ale noastre - sau, mai bine spus, ale noastre s-au luat după ale lor...
Citiţi întregul articol...
Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde
Teatrul Mic vs. Steaua
de Bobo
Am ieşit de la teatru sîmbătă seara în jurul orei 21, un spectacol care se juca la Teatrul Mic, aproape de Piaţa Universităţii, un spectacol care mi-a creat o stare caldă de bucurie. Frumos, chiar magic, însă ghinionul meu a fost că imediat ce am ajuns în stradă magia s-a înecat într-un lac roş-albastru (mi-am adus aminte de combinaţia culorilor involuntar, probabil datorită ştirilor sportive prezentate la televizorul pe care îl las uneori să lălăie fără rost în timp ce eu sînt cu atenţia şi gîndurile la altceva), care clocotea urlînd, tot cu o caldă bucurie, MUIE DINAMO!
Citiţi întregul articol...
Dumnezeu se uită la noi cu binoclul
Sprijinit de o lacrimă veche
de Emil Brumaru
Totul e să ai curajul să te scoli din pat dimineaţa, să nu-ţi fie scîrbă să te îmbraci în hainele acre, puţind la subsuoară, să ai tăria de caracter să-ţi faci singur cafeaua în ibricul cu zmalţul spart. Pe urmă să te apuci să scrii, să transcrii: "Şi dacă, isteric, cu ochii ieşiţi din orbite, atîrnînd de nervii oftalmici pe obrajii mînjiţi de sîngele vînăt, scrîşnind de durerea părţii pedepsite a trupului, dacă mi-aş smulge aievea sufletul cald dintre coastele tandru curbate, cu unghii prelungi, ascuţite-n tocile dibace, l-aş scormoni rabdător şi l-aş scoate apoi cu blîndeţe şi ură sărbătorească...
Citiţi întregul articol...
Cum stau lucrurile
Fiziologii contemporane. Nişte boieri
de Ionuţ Chiva
Să fi fost zic, prin anul doi de facultate (la mine, la Litere, în Bucureşti) cînd mi-am dat seama că toţi colegii mei de la etno erau rockeri-monrahişti, mergeau pe teren şi vorbeau cu tot felul de baci interesanţi, cînd a făcut Cărtărescu opţional de culturp populară s-a umplut sala de crişti cu genţi împletite...
Citiţi întregul articol...
Scrisoare pentru melomani:
Despre Balcani, balcanisme şi Enescu în memoria timpului
de Victor Eskenasy
Un cunoscut analist european, Paul Lendvai, citînd un politolog german, atrăgea atenţia săptămîna trecută, în "Die Welt" asupra folosirii cuvintelor, spunînd că, de multe ori, cuvintele sînt cele care decid istoria, capabile să schimbe o realitate. Exemplul lui era noţiunea de Balcani, cuvînt care în turceşte înseamnă munţi. Dar, observa Lendvai, a devenit mai comun ca noţiunea să fie asociată şi folosită cu sensul de "sărăcie şi corupţie, războaie şi violenţă, eroism sau trădare".
Citiţi întregul articol...
Teatru în laborator
Ce-ar fi dac-ar fi
de Luiza Vasiliu
Ce-ar fi oare dacă un spectacol prăfuit, cu doi mari actori obosiţi, cu o regie aproape inexistentă, cu o muzică decupată ciudat, un spectacol cam sărăcuţ deci, s-ar tranforma într-o reprezentaţie melancolică, plină de şarm şi tandreţe, o întîlnire prietenească între doi societari de onoare ai TNB-ului şi publicul care îi adoră?
Citiţi întregul articol...
Muzică pe litere
Strălucirea capricioasă a tristeţii
de Răzvan Ţupa
O fermă specializată în creşterea de oi din Anglia este ultimul loc în care îţi imaginezi că ar putea să crească un star rock. Cu toate acestea, aşa începe biografia lui P.J. Harvey, una dintre cele mai respectate interprete de pe scena muzicală a ultimilor zece ani.
Citiţi întregul articol...
Arte vizuale
Bienala de la Veneţia
de Matei Bejenaru
Veneţia, oraşul de pe lagună cu o strălucitoare istorie, găzduieşte o dată la doi ani probabil cea mai complexă manifestare a artelor vizuale din lume: Bienala artelor vizuale. În perioada deschiderii, oraşul-muzeu îşi schimbă structura vizitatorilor. Pe lîngă marea obişnuită de turişti dornici de a vizita Piaţa San Marco, de a face o plimbare cu gondola pe micile canale sau de a se pierde prin îngustele străduţe în căutarea unui restaurant cît mai pitoresc, mai apar şi cîteva zeci de mii pe profesionişti din lumea artelor vizuale, critici, artişti, curatori, colecţionari bogaţi, jurnalişti, care dau un aer mai cosmopolit şi mai excentric Veneţiei.
Citiţi întregul articol...
Liberul Arbitru
Cei mai înalţi pitici din lume
de Sorin Stoica
Am cunoscut cu ceva vreme în urmă un artist plastic cu un comportament cel puţin bizar, cu ascendent în excentric. Omul îşi plantase prin curte cîţiva pitici de grădină. Cîţiva, adică vreo cinşpe, şi avea de gînd să-şi mai cumpere vreo cîteva zeci. În afară de investiţiile astea, în fiecare an îşi construia în aceeaşi grădină cîte un mormînt. Ideea era ca atunci cînd o muri să vină curioşii să caute pe unde o fi artistul. Să le dea de lucru.
Citiţi întregul articol...
Pop-cultură:
Route 66
Tovarăşului Stalin, din America
de Casiana Ioniţă
"Ce vedeţi aici nu e America, de fapt. Trebuie să mai mergeţi ca să cunoaşteţi America adevărată!" Ilf şi Petrov au transformat această constatare, des auzită în Statele Unite, într-o povestioară à la Seinfeld. Pe care au spus-o într-un club select de comedie din New York, încheind cu o întrebare: "Domnilor, vă rugăm să ne spuneţi, unde să găsim America?". Porniţi cu maşina prin Statele Unite, Ilf şi Petrov au aflat singuri răspunsul. America se găseşte pe autostradă.
Citiţi întregul articol...
Homepage, sweet home
Oglinda şi haosul
de Florin Lăzărescu
Nu mă simt niciodată mai aproape de Nirvana decît atunci cînd stau cîteva ceasuri bune pe malul bălţii, cu o undiţă aruncată în apă. Pot privi o zi întreagă, fix, pluta nemişcată. Lucrul frumos este că în tot acest timp reuşesc să nu mă gîndesc la nimic. La absolut nimic. O adevărată dezgolire de gînduri - atît sumbre, cît şi frumoase -, la finalul căreia încep să cred că aş putea păşi pe apă. Dacă n-am pe cap frica de paznic, urc uşor trei-patru niveluri. Nirvana e de la şapte încolo. Din păcate, în experienţa mea de copil-pescar, meditaţia îmi era destul de des întreruptă de un fornăit înspăimîntător.
Citiţi întregul articol...
Carte:
O operă la momentul antologiei
de Doris Mironescu
Nu pot să fiu de acord cu unii colegi de aceeaşi vîrstă cu mine (am 26 de ani) atunci cînd afirmă că "nu le (mai) place" poezia unor Nichita Stănescu, Mihai Ursachi, Ioan Flora, Virgil Mazilescu ş.a. Şi nu întrucît aş avea o sensibilitate specială pentru arheologie sau un simţ extrem de dezvoltat al istoriei literare. Operele acestora trăiesc cu sau fără voia noastră, prin formularea unor identităţi literare încă insuficient cercetate, pe o hartă încă incomplet cartografiată: a poeziei româneşti postbelice, multiformă şi policefală, dezvoltînd concomitent mai multe direcţii care nu se lasă reduse la o etichetă precum aceea, mult prea cuprinzătoare şi în cele din urmă inconcludentă, a "neomodernismului".
Citiţi întregul articol...
Interviu:
Andrei Şerban: "Sînt uimit că unii nu acceptă viziunea mea"
Interviu de Răzvan Ţupa
"Sînt un om agitat, cu o nelinişte care poate să fie, cîteodată, dăunătoare sănătăţii, dar folositoare în artă. Am un temperament care îmi serveşte. Neliniştea în artă te duce tot timpul spre a găsi ceva viu, proaspăt, dătător de energie. Această energie mă ajută să nu obosesc."
Citiţi întregul articol...
Dosar: Teatrul ACT - 7 ani de independenţă
"Niciodată înapoi într-un teatru de stat"
de Oana Stoica
Nu ai cum să nu îl remarci, pentru că este situat pe Calea Victoriei, în centrul Bucureştilor. Marcel Iureş, "tatăl" Teatrului ACT spunea că s-a gîndit iniţial să-l numească Alt Teatru, bazîndu-se pe jocul de cuvinte "Unde te duci în seara asta? La Alt Teatru". A preferat totuşi denumirea de Teatrul "ACT. Sugestiv în orice limbă, spune multe despre ACTul artistic de orice fel. Uşor de pronunţat, direct, clar, frust ca şi pivniţa care i-a devenit sediu. De cîte ori cobor scara spiralată "de la ACT, îmi răsună în urechi vocea lui Iureş în Creatorul de Teatru -"Închis pe vecie în temniţa teatrului". O închisoare dorită, pe care însuşi Marcel Iureş a construit-o cu luciditatea celui care ştie sigur că în temniţa teatrului de stat nu e mai este de stat. "Niciodată înapoi într-un teatru de stat", spune actorul Bruscon în acelaşi spectacol prin vocea lui Iureş şi vorbele sună credibil.
Citiţi întregul articol...
Criminali buni ca pîinea caldă
de Cristina Rusiecki
Spectacolul Bash de Neil LaBute de la Teatrul ACT a fost construit cu fler şi o siguranţă de invidiat de regizorul Vlad Massaci, ascuns cu delicateţe în spatele textului. M-am întrebat de ceva timp, ori de cîte ori l-am văzut (de multe ori!), ce anume îl face atît de percutant. Să fie cei trei criminali care vin şi povestesc cu spectatorul adresîndu-i-se direct?
Citiţi întregul articol...
Stabilitate în pantă
de Mihaela Michailov
Textul lui Martin Crimp, La ţară (scris în 2000), e ca un jet de apa rece peste un teren arid. Îl crapă întîi la suprafaţă, pentru ca apoi, încet-încet, să-i adîncească fisurile pînă la ultimul strat. Replicile se rostogolesc cu o viteză ameţitoare, întreţinînd în subtext neliniştea care mocneşte continuu, deşi, aparent, conversaţiile sînt extrem de banale.
Citiţi întregul articol...
Teatrul ACT pune liceenii pe scenă
de Răzvan Ţupa
Teatrul ACT din Bucureşti, condus de Marcel Iureş, a decis să relanseze interesul pentru teatru în liceele bucureştene. Prima fază a proiectului "extrACT" presupune punerea în scenă, în cadrul unor spectacole-lectură, a două piese de teatru, implicînd tinerii selectaţi de regizorul Peter Kerek dintre elevii Colegiului German. "extrACT" beneficiază de susţinerea Primăriei Sectorului 1. Ioana Grindean, reprezentata acestei instituţii, a menţionat că proiectul nu a presupus implicarea Primăriei cu o sumă prea mare: "Nu este vorba de faptul că o primărie nu îşi poate permite să susţină financiar asemenea proiecte, pentru că nu este vorba de o sumă mare. Doar că primăriile au multe alte probleme pe care trebuie să le rezolve".
Citiţi întregul articol...
Tăişul seducţiei sau manipularea epidermei
de Mihaela Michailov
Cînd vezi cum manipularea îşi întinde tentaculele pe o piele netedă şi o cutanează ca şi cum ai smulge nişte fire cu o pensetă, te întrebi dacă asişti la body art performance sau la o subliminală şedinţă de persuasiune. Şi dacă cele două alternative se presupun, atunci arunci o privire în oglindă, imediat după spectacol, să observi dacă nu cumva ai ceva în plus sau în minus. Cît de mult din ceea ce îţi doreşti e construct propriu sau artefact indus de cei din jur? Dă un click pe cortex şi poate o să afli.
Citiţi întregul articol...
Vedetă culturală:
Aventurierul cinematografului face în ciudă spiritului american
de Ana-Maria Onisei
"Am rămas fără cuvinte. Mă simt onorat să primesc premiul în numele întregii echipe care a lucrat pentru acest film. Le mulţumesc tuturor şi în special scenaristului Bill Murray, fără de care Broken Flowers n-ar fi existat. Şi mai mulţumesc acestui juriu straniu şi Festivalului de la Cannes, unde mi-au fost «primite» mereu producţiile, lui Therry Frémaux şi lui Gilles Jacob, unul dintre cei mai mari gentlemeni de pe planetă." O combinaţie de picanterie strecurată printre banalele, dar inevitabilele "mulţumiri". Acesta a fost discursul regizorului american Jim Jarmusch la ediţia din anul 2005 a Festivalului de la Cannes. Broken Flowers a obţinut premiul cel mare. Să fie primul său pas dinspre underground spre publicul larg?
Citiţi întregul articol...