Actualitatea:
Patru ore cu "un vorbitor care face săli pline"
de Răzvan Ţupa
Luna aceasta, în cadrul unei serii de conferinţe ce s-a desfăşurat la Bucureşti şi Cluj-Napoca, Andrei Şerban a citit din volumul pe care îl pregăteşte pentru Editura Polirom. La Cluj, organizatorii conferinţelor, Asociaţia Ecumest, au pus la cale şi un master class care reuneşte în perioada 8-18 iunie actori ai Naţionalului clujean şi studenţi ai Facultăţii de Teatru din Cluj.
Citiţi întregul articol...
O singură Uniune, mai mulţi salvatori
de George Onofrei
Uniunea Scriitorilor din România trece în această perioadă prin cele mai mari frămîntări de la alegerile interne din 2000. În fapt, tocmai apropiatul scrutin pentru desemnarea unui nou preşedinte în fruntea USR a tulburat serios apele. Demisia lui Eugen Uricaru, un apel al intelectualilor către alţi intelectuali, candidatura nesperată a lui Nicolae Manolescu, precum şi un recent proces de calomnie intentat de Cezar Ivănescu lui Nichita Danilov au construit tabloul de dinaintea "marii bătălii" din 17 iunie. Vă propunem o recapitulare a evenimentelor.
Citiţi întregul articol...
Rubrici permanente:
Circul nostru vă prezintă:
Electronii de pe orbitele P.S.D.
de Lucian Dan Teodorovici
Cînd Ion Iliescu şi-a anunţat, în subtextul unui discurs încrîncenat şi acuzator, probabila retragere din P.S.D., Adrian Năstase n-a tăcut şi şi-a fixat arătătorul spre fostul său şef suprem. Iliescu, ne-a lămurit maliţios fostul premier, a pierdut pe mîna lui şefia partidului, în momentul în care s-a trezit cu cuvîntul "tovarăşi" pe limbă şi nu l-a putut ţine acolo.
Citiţi întregul articol...
Românii e deştepţi
Unora le place coada
de Radu Pavel Gheo
Un sondaj CURS făcut în aprilie 2005 (şi publicat în "Jurnalul naţional") dezvăluie că, în opinia concetăţenilor noştri, Nicolae Ceauşescu este românul care a făcut extrem de mult bine românilor, fiind întrecut în bunătatea-i nemărginită doar de Ştefan cel Mare. E drept, tot el e şi cel care ne-a făcut cel mai mult rău - conform aceluiaşi sondaj. Ce să mai înţelegi de aici?
Citiţi întregul articol...
Ars Coquinaria
Găluşca. O poietică
De şase luni încoace am pus pe plita de la pag. 4 cam vreo şase feluri de bază (eseuaşe, cronicuţe, istorioare, anchete, interviuri, colaje), numa' bune de servit ca aperitiv-gustărică înainte de prînzuri. Acu'-i acu. Stăm şi ne perpelim, precum gospodinele româneşti care fac mîncare de 40 de ani în fiecare zi pentru familiile lor: ce să mai gătim? Ce bunătăţi să mai născocim pentru domniile voastre? Idei ar fi, dar trebuie cîntărit bine dacă-i momentul a le da în clocot, căci am băgat de seamă că pînă şi ce fierbe la foc mic într-un biet ungher cochinăresc se citeşte cu ochi vigilent şi se interpretează.
Citiţi întregul articol...
La loc TELEcomanda
M-am...
de Alex Savitescu
...săturat de kilometrii de cadre care au curs în ultimul timp, despre succesul/insuccesul, vizibilul/invizibilul, verosimilul/neverosimilul apariţiei în PowerPoint a preşedintelui Băsescu. Mă întreb cîte zile, luni, ani de-acum încolo se va mai vorbi despre criza ostaticilor, de cîte ori va mai trebui să adorm cu alura de antinevralgic a lui Adrian Ursu şi cu atitudinea de psihoteroristoapeut a lui Radu Tudor. Oare cîte nopţi dintre cele o mie şi una ale lui Dan Diaconescu îl vor mai avea în rol de Sindbad-căutătorul pe Ion Cristoiu?
Citiţi întregul articol...
Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde
Atitudine civică
de Bobi
Stimată redacţie, vă trimit aceste rînduri pentru că pur şi simplu conştiinţa mea de român mă obligă să fac tot posibilul pentru a rezolva marea problemă care roade societatea noastră şi ne trage îndărăt ca evoluţie înspre Europa. Vă rog insistent să faceţi tot ce se poate în acest sens!
Citiţi întregul articol...
Dumnezeu se uită la noi cu binoclul
Aţipind cu nasul în fustele Gruşenkăi
de Emil Brumaru
Lectura încetinită, domesticită lingav (rouă fiartă pe îndelete, învîrtoşată în ceaun cu făcăleţul însinguratului Robi). Aţipind cu nasul în fustele fatale ale Gruşenkăi (Agrafena Alexandrovna Svetlova) adormită şi ea, babana! pe-o canapea largă şi butucănoasă din imitaţie de mahon, sub cap cu două perne, întinsă pe spatele-i încîntător, cu braţele-i albe încolăcite la ceafă, între sînii mari c-o broşă kitsch de aur bolovănos, dăruită de bătrînul văduvoi, ţiitorul Samsonov.
Citiţi întregul articol...
Scrisoare pentru melomani:
Pasiunea de colecţionar a dlui Viorel Cosma
de Victor Eskenasy
Unii colecţionează cutii de chibrituri, alţii frunze uscate, alţii timbre ş.a.m.d. Categoria colecţionarilor muzicali, prin obiectul ei mai cosmoşcolită, adună, pe lîngă timbre, programe de concert şi autografe, fotografii şi discuri, cronici şi tăieturi de ziare. Problema nu e că le adună; pasiune respectabilă întru totul. Problemă devine atunci cînd colecţionarul se metamorfozează cu încetul, pînă la a se crede un specialist ca nimeni altul. Altfel spus, o "autoritate", una de neînlocuit. Cam aşa se înfăţişează aparent situaţiunea cu dl Viorel Cosma, cu efecte nefaste asupra obiectului pasiunii sale... George Enescu.
Citiţi întregul articol...
Teatru în laborator
La teatru, ca la film
de Luiza Vasiliu
La film se mănîncă popcorn, se foşnesc pungi şi se bea suc. La teatru n-ar trebui să se întîmple la fel. La film se răspunde la telefonul care sună (lambada sau Mozart, tot acolo), la teatru însă, nu prea. La film se strigă (la scenele "tari", filmate în semi-obscuritate): "Aprinde, băă, lumina!", la teatru, dacă scenele sînt tari, e şi mai rău. Spectatorul de teatru a prins, încet, încet, obiceiurile celui de film, s-a contaminat de tupeu şi nepăsare pentru ce se întîmplă în faţa lui, artă sau nu.
Citiţi întregul articol...
Film - În Nevasta lui Gilles, iubirea absolută trece vremea rea
de Iulia Blaga
L'amour brûle toujours par son absence, scria Madeleine Bourdouxhe, autoarea romanului La Femme de Gilles/ Nevasta lui Gilles, publicat pentru prima oară în 1937 şi devenit de atunci cel mai important text al literaturii belgiene. În carte este vorba despre o femeie care află că soţul are o aventură cu sora ei. Filmul, ca şi cartea, se numeşte La femme de Gilles, pentru că eroina, Elisa, nu se poate defini în termenii iubirii ei absolute decît ca nevastă a lui Gilles, ea nu vrea să se separe de acesta.
Citiţi întregul articol...
Muzică pe litere
Chavela Vargas, lesbiană şi legendă
de Răzvan Ţupa
"Sînt prietenă cu viaţa şi, la 80 de ani, viaţa îmi spune să mă port ca o femeie, nu ca o bătrînă." Sînt cuvintele uneia dintre legendele muzicii latino-americane. În 2000, la un an după declaraţia de mai sus, Chavela Vargas recunoştea public că este lesbiană. În anii '60, cînd cariera sa era la început în Mexic, cîntăreaţa se îmbrăca în haine de bărbat, fuma ţigări de foi, nu se despărţea de pistol şi era cunoscută pentru dragostea pe care le-o poartă femeilor.
Citiţi întregul articol...
Arte vizuale
Unde-s mulţi, puterea creşte!
de Matei Bejenaru
Începînd cu vara anului trecut, am putut vedea cu toţii pe sticla televizorului un spot publicitar pe care vreau să vi-l descriu şi analizez acum. Undeva, într-un cartier cu blocuri, aşa cum întîlnim peste tot în oraşele şi orăşelele noastre, o echipă de muncitori lucra la un şanţ pentru pozarea unui cabul electric. Şi "robotea într-un clasic stil românesc": patru muncitori stăteau la o tacla şi probabil la un pahar, iar unul se căznea să dea cu tîrnăcopul. La un moment dat, după ce primeşte indicaţii preţioase de la colegii săi cheflii, muncitorul dă o "lovitură mortală" cablului electric, urmează o explozie şi, pentru că regizorul s-a jucat cu povestea noastră plasînd-o pe timp de seară, întreg cartierul rămîne în beznă.
Citiţi întregul articol...
Liberul Arbitru
Euforia dezastrului
de Sorin Stoica
Înaintea meciului cu Olanda, Mitică de la Ligă era convins că vom pierde, dar asta nu-l îngrijora neam. Ba chiar părea extrem de vesel, să vezi ce-o să ne-o tragă ăia! Noi sîntem proşti, dom'le! Şi abia împăcarea asta cu eşecul e extrem de gravă. De fapt, ideea e că putem pierde, dar, cîtă vreme el conduce performanţele slăbănoage, nu-l mai interesează că sîntem ciuca bătăilor. Important e că el şi gaşca, sau "scoica" în formula lui Lucescu, au controlul.
Citiţi întregul articol...
Pop-cultură:
Route 66 - Nişte europeni în America
de Casiana Ioniţă
Route 66, autostrada ce lega Chicago de California, nu mai există oficial de douăzeci de ani. A fost înlocuită de autostrăzi noi, dar i-a rămas aura melodică şi literară, sub care vă propun să ne petrecem vacanţa. Tocmai pentru că vine vremea călătoriilor, rubrica aceasta va fi una a călătorilor vechi şi noi. Vom merge de-a lungul şi de-a latul Americii, alături de europeni, asiatici, sud- şi nord-americani, din diverse vremuri. O vom urma pe regina Maria a României în vizită în Statele Unite, pe Scarlet a lui Tori Amos cîntîndu-şi plimbarea, pe Ilf şi Petrov trimişi în delegaţie. Şi se vor mai perinda pe aici şi călători mai puţin cunoscuţi, ale căror drumuri prin America sînt la fel de fermecătoare.
Citiţi întregul articol...
Homepage, sweet home
Spovedanie online
de Florin Lăzărescu
Înainte de cununie, am aşteptat preotul două ore în faţa bisericii, convins c-am sfeclit-o dacă-i spun că e prima mea spovedanie, că fumez, că n-am postit în viaţa mea. Mi-am pregătit şi replici: "Da', dar eu nu urăsc pe nimeni, iubesc oamenii...". Habar n-aveam ce-o să mă-ntrebe. La chestii din astea de viaţă o mai întorc din vorbă. Am oareşce cunoştinţe de comunicare. M-am temut că o să mă încurce cu teste de cultură generală. Îmi şi închipuiam preotul cu o tavă de bilete. Şi, la ieşire, discuţii cu soţia: "Ţie ce ţi-a căzut?". "Versetul cutare din Deuteronom!" "Nasol!" "Da' ţie?" "Pe mine m-a ajutat Dumnezeu. Mi-a căzut din Facerea..." Cîte ceva despre Facere trebuie să ştii, măcar aşa, din auzite.
Citiţi întregul articol...
Carte:
Tablou roşu de familie
de Costi Rogozanu
Îi găsim în titlu, numiţi "Clienţii Siguranţei". Aflăm din volum că Siguranţa a fost fie un soi de sperietoare utilă pentru diverse lupte publicistice fie aceea care a anihilat de cîteva ori cîteva celule importante. Dar ilegaliştii au fost mai ales clienţii presei (ne dăm seama din abundenţa trimiterilor la presa vremii, mereu avidă de personaje ciudate cum numai o celulă comunistă putea furniza), clienţii altor comunişti (răfuielile interne au fost nenumărate), clienţii extremei drepte (dominantă în România interbelică) şi, mai ales, clienţii propriei propagande, salvatoare sau, de cele mai multe ori, fatale.
Citiţi întregul articol...
Interviu:
Cornel Nistorescu: "Presa română are Dragomirii şi Vadimii ei"
de Emilia Chiscop
Cine s-a maturizat? Ce maturizare? Dimpotrivă, avem imaginea dezastrului în care se află mass-media româneşti. Mass-media au fost sub controlul unei puteri politice, iar mai apoi a intrat în operaţiuni absolut abracadabrante, cu sponsorizarea acestor acţiuni pe zone de război şi chiar cu legături cu lumea mafiotă. Cum să se maturizeze presa românească? Cu ce? Pe ce bani? Ce şcoli de jurnalism avem? Ce respect pentru etica profesională există în redacţii, cînd toată lumea e disperată după bani: de la începători, pînă la directori de ziare...
"Şi Traian Băsescu e un dinozaur care vrea să-şi păstreze puterea. Sau... el nu e dinozaur, ci, să zicem, un urangutan sau un hipopotam? Fiecare om care are o influenţă pe scena publică sau exercită, într-o formă sau alta, un fel de putere, încearcă să şi-o menţină. Face parte din natura lucrurilor, din natura comportamentului uman. Problema e să-ţi menţii această putere pe merit, cu argumente, în reguli profesionale, etice şi legale. Şi n-ai decît să stai cu ea, iar societatea îţi va fi recunoscător. Şi ţi-o va lua de îndată ce încalci aceste reguli. Domnul Băsescu încalcă măcar o regulă: vorbeşte fără acoperire, vorbeşte în plus şi în această poveste cu răpirea ziariştilor, care au şi ei o vină majoră: legătura jurnaliştilor cu aceste «medii» ale afaceriştilor arabi e o chestiune gravă din punctul meu de vedere."
Citiţi întregul articol...
Dosar - Actualitate:
FITS - copilul singur la părinţi
de Mihaela Michailov
Duminică, 5 mai a.c., la Sibiu s-a încheiat Festivalul Internaţional de Teatru. Acesta rămîne evenimentul teatral cu cel mai mare impact din România, fiind unicul ce reuşeşte să concentreze un număr atît de mare de producţii. Ca orice copil singur la părinţi, e şi cel mai frumos. Pe de altă parte, cantitatea poate fi şi un imens dezavantaj dacă funcţionează ca substitut al calităţii. Şi pentru că 2007 nu este chiar atît de departe, standardele la care se aşteaptă să se ridice Sibiul sînt deja foarte ridicate, iar criteriile de selecţie ar trebui să fie un punct serios de reflecţie.
Citiţi întregul articol...
TIFF în filme şi întîlniri
de Luiza Vasiliu
În ultimele sale zile, Festivalul Internaţional de Film de la Cluj nu şi-a dat, blînd şi dulce, duhul. Dimpotrivă, n-a lăsat nici un răgaz spectatorului, de la zece dimineaţa şi pînă noaptea tîrziu, ţinîndu-l din eveniment în eveniment, obligîndu-l să aleagă între proiecţii şi întîlniri speciale cu regizorii, între petreceri cu frigărui şi filme cu sado-masochişti (A Year Without Love, de Ahnai Berneri).
Citiţi întregul articol...
Tîrgul Internaţional de Carte Bucureşti pe picior de plecare
de Răzvan Ţupa
Ediţia a XIII-a a celui mai mediatizat tîrg de carte din România, care pînă anul trecut s-a numit Bookarest, se pare că a fost ultima organizată în spaţiul de la "Galeria 3/4" a Teatrului Naţional. Aceasta este locaţia rezervată pentru anunţatul Centru Naţional al Dansului. Pînă acum, Mihai Oroveanu nu a precizat clar locaţia unde îşi vor da întîlnire anul viitor editurile. S-a auzit ceva despre Romaero şi Herăstrău. Mai aerisit decît în anii trecuţi, tîrgul s-a concentrat asupra laturii comerciale din industria cărţii.
Citiţi întregul articol...
Vedetă culturală:
Middle-sex, middle-etică, middle-americanism
de Ana-Maria Onisei
Jeffrey Eugenides a "aşteptat" nouă ani pînă să-şi lanseze cel de-al doilea roman, Middlesex, iar succesul său pe piaţa literară a venit destul de rapid, mai ales că, după prima apariţie, cu mult-controversatul Sinuciderea fecioarelor, a avut parte de vînzări senzaţionale şi de o mediatizare pe măsură. Ba chiar şi de o ecranizare (în 1999), regizată de Sophia Coppola, fiica "naşului" italian Francis Ford. Iar o dată cu Middlesex, lucrurile au devenit şi mai serioase, căci Eugenides s-a ales cu un premiu Pulitzer (pe 2003), iar personajul principal al cărţii sale a devenit primul hermafrodit premiat din istoria literaturii.
Citiţi întregul articol...