Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Revista presei  Sageata  Citind Suplimentul de cultură

Tudor Giurgiu, noul preşedinte director al TVR: Nu mă voi transforma în păpuşa nimănui


Redacţia Suplimentul de Cultură

04.07.2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Actualitatea:

  Varujan Vosganian, noul vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor - "Situaţia financiară a Uniunii este critică"
Varujan Vosganian va fi mîna dreaptă a lui Nicolae Manolescu la conducerea Uniunii Scriitorilor din România (USR). În urma votului de luni, 27 iunie, Consiliul Uniunii, format din reprezentanţii filialelor, l-a ales pe Vosganian în funcţia de vicepreşedinte al USR, pe baza programului său de redresare financiară a organizaţiei.
Citiţi întregul articol...

  Seară de neuitat la Centrul Cultural al Ministerului Administraţiei şi Internelor - Umbra lui Elvis. La MAI
de Constantin Vică
Ce face un copil cu cheia de gît sîmbătă după-amiază într-un oraş pustiit de căldură şi noxe? Probabil că se joacă în faţa blocului. Ceea ce trebuia şi eu să fac, nu să merg brambura prin oraş, în căutare de evenimente culturale. Mă simţeam ca Istodor în încercarea de a descoperi imbecilul-şef din vreun oraş, din vreo comună sau închisoare.
Citiţi întregul articol...


Pop-cultura:

  Route 66
de Casiana Ioniţă
Regina pe care America nu a avut-o niciodată
"Preşedintele este un omuleţ slab, sec, cu o faţă de ceară, cunoscut pentru cît este de mut. Ea este brunetă, vivace şi foarte prietenoasă. El vorbeşte cu propoziţii scurte, ca şi cînd cuvintele i-ar face rău. Este cel mai sec, mut şi lipsit de emoţie lucru ce a fost făcut vreodată, dar, cu toate astea, are un fel de scînteie în ochii lui mici şi un fel de văr îndepărtat al unui zîmbet în colţul gurii. Vivacitatea ei compensează tăcerea lui de lemn.
Citiţi întregul articol...

  Homepage, sweet home
de Florin Lăzărescu
Conceptul de colină
M-am apucat într-o zi să număr cele şapte coline ale Iaşului şi nu prea mi-au ieşit. În baza cărui criteriu s-a stabilit că-s fix şapte? Dacă le iau pe cele mari, îmi ies prea puţine. Dacă le iau şi pe cele mici, ies prea multe. Mă rog, cineva să-mi dea definiţia conceptului de colină, ca să înţeleg şi eu. Pe de altă parte, m-am gîndit că poate această numărătoare a fost făcută de strămoşii noştri preaînţelepţi şi de-atunci geografia oraşului a mai suferit ceva modificări. Unele coline au apucat-o la vale (a se vedea Sărăria), altele s-au înălţat datorită ciocnirii plăcilor tectonice din zona Vrancea.
Citiţi întregul articol...


Carte:
  A-ţi conduce poporul spre limanul Ordinii
de Doris Mironescu
Romanul lui Alexandru Ecovoiu, Ordinea, îi poate surprinde pe cititorii romanelor sale anterioare, care s-au obişnuit cu spectacolul întîmplărilor variate şi cu decorul cosmopolit al acestora, căutînd şi aici ceva asemănător. Scrierea nou apărută vorbeşte despre lumea contemporană, punînd laolaltă nemulţumirile fiecăruia dintre noi şi edificînd cu ajutorul lor un monstru. Nu o oglindă a actualităţii realizează Ecovoiu în acest roman, ci o ipoteză intelectuală a apariţiei unui dictator "care să facă ordine", punînd în sfîrşit în practică sutele de iniţiative pe care toată lumea le descoperă la o bere, dar pe care numai unii le transformă în program politic.
Citiţi întregul articol...


Interviu
  Tudor Giurgiu: "Nu mă voi transforma în păpuşa nimănui"
Interviu de R. Chiruţă
"Iniţial, am refuzat postul, pentru că am avut în vedere filmul pe care trebuie să îl fac în vara asta. Apoi m-am întîlnit cu oameni mai deştepţi şi mai bătrîni decît mine, cu care am tot discutat. Evident că 90% dintre aceştia mi-au spus să nu mă bag în TVR, nimeni nu iese bine de acolo, nu poţi să faci mare lucru, ar trebui să dai o bombă, să dai nu ştiu cîţi oameni afară etc. Faptul că mi-au spus atîtea persoane că nu se poate mi-a adus aminte de începuturile TIFF, cînd mă duceam timid pe la nişte uşi, iar toţi îmi spuneau: "Domnule, e foarte greu ce vrei tu să faci, nu se poate".
Citiţi întregul articol...


Dosar:
  Cum exportăm România culturală
de George Onofrei
Sînt vedetele noastre culturale suficient de "vandabile" în afara graniţelor ţării pentru a ne propulsa pe piaţa culturală europeană? Ce valori ar putea exporta România în 2007 într-o piaţă liberă culturală? Ultimul Raport al Societăţii Academice din România, dat publicităţii în urmă cu aproximativ două luni, pune, între altele, accentul pe slaba promovare a intereselor ţării prin cultură:
Citiţi întregul articol...

  Cultura noastră, un banc la radio enervan - Mămăliga "campionilor"
de Alex Savitescu
Încercaţi să faceţi rost de un magnetofon mayak, de producţie sovietică, şi apoi conectaţi-l la un dvd. evident că n-o să reuşiţi. cam asta ar fi, cred, analogia prin care putem alătura, imaginar, bazarul culturii româneşti de piaţa europeană. bazar, pentru că "avem di tăti"; lîngă mircea cărtărescu este tipărit pavel coruţ, iar alături de nicolae manolescu se iţeşte sabin bălaşa. sistemul capitalist n-a prins la noi nici măcar cît s-a prins jocul bursei de shalom alehem. avem un bazar plin de scule inutile, dar solide, domnule!, solide şi "sănătoase", de tarabe umplute pînă la refuz cu piese pe care nici vreun pensionar strîngător nu le-ar mai lua. şi, evident, ca în orice bazar pus la punct, o mafie reglează jocul vînzărilor.
Citiţi întregul articol...

  Proiectul cultural autist al României
de Adrian Schiop
În primul rînd, să vedem cine sînt vedetele. Pentru asta, propun două criterii: (1) vandabilitate şi (2) vizibilitate mediatică. Din (1), propun să scoatem numele care apar pe lista titlurilor de Bac (cad Mihăieş şi Babeţi cu Femeia în roşu). Rămîn cîteva nume: Pleşu, Patapievici, Cărtărescu, Paler (care ating ambele criterii) şi Manolescu, CTP, Dinescu, Stelian Tănase etc. Ei satisfac doar criteriul 2 - fie s-au lăsat de scris chestii serioase, "grele" (Dinescu, CTP, Stelian Tănase), fie domeniul în care excelează nu se vinde (Manolescu).
Citiţi întregul articol...

  Mai mult pragmatism şi mai multă coerenţă
de Carmen Muşat
Cred că problema valorilor pe care România le-ar putea exporta pe piaţa culturală liberă n-ar trebui pusă în termeni de "vedetism". Sinceră să fiu, cînd mă gîndesc la "vedete" locale, primele care îmi vin în minte sînt Mircea Radu sau Vacanţa Mare, "vedete" cu "anvergură" strict naţională, care pe o piaţă europeană liberă ar fi privite - dacă ar fi privite! - doar ca nişte curiozităţi.
Citiţi întregul articol...

  "Seria cîştigătoare" a excepţiilor
de Radu Ciobotea
Cred că incerta noastră integrare europeană în 2007 nu antrenează în nici un fel o mai vastă receptare a culturii româneşti peste hotare. Acesta este un proces aproape independent de strategiile politice de globalizare, tocmai fiindcă nu poate fi determinat, programatic, decît la nivel instituţional.
Citiţi întregul articol...

  Instalatorul polonez şi artistul român: "Jamais deux sans trois"
de Ioan T. Morar
Francezii au spus "Nu" la referendumul pentru Constituţia Europei probabil pentru că s-au săturat să spună "Da" instalatorului polonez mai ieftin şi mai eficient decît instalatorul autohton. Asta da ţară snoabă, şi instalatorii vorbesc franţuzeşte! Bun, dar nu e de glumit. Iar tema anchetei de faţă e dintre acelea care-ţi cam strepezesc entuziasmul.
Citiţi întregul articol...

  România: 2 Nobeluri, 3 Urşi de Aur + Cannes, 1 Booker pînă-n 2020
de Cristian Neagoe
Vedete culturale "vandabile"? Export românesc pe piaţa culturală? Felul în care sună întrebările astea două mă trimite cu gîndul fix în tîrg, la precupeţe: "Ia kilu' de Cărtărescu... Cărtărescu 5 lei kilu'... Hai, mamă, că mai am Orbitor şi Postmodernismu' şi-am plecat şi io acasă! Le dau ieftin, maică...". Sau: "Pentru baie, holuri, în loc de parchet avem Perjovschi într-o gamă largă de sortimente. Pentru cei care preferă ambianţa veselă, faianţa Ion Barbu face ca timpul petrecut la toaletă să treacă mai repede.
Citiţi întregul articol...

  Export cultură fără vedete
de Constatin Vică
De obicei, cultura nu exportă vedete, ci obiecte. Cărţi, caiete, stilouri, creioane... (vezi China). Uneori ea exportă şi memorie, prezent şi concepte. Foarte rar indivizi, căci scriitorul nu ţine loc de lectură în weekend, nu te poţi mîndri că ai acasă moaştele lui Sabin Bălaşa şi nu poţi să trezeşti tot taraful din Clejani de dimineaţă, cînd ai tu chef de vreo strigătură. Desigur, nu oricine e dispus să creadă asta. Dar nu Cărtărescu e marele autor român cunoscut în Occident, ci Nostalgia e cartea pe care o mai citesc unii francezi.
Citiţi întregul articol...


Vedeta culturală:

  "Scriitorii nu sînt niciodată vînători de corupţi" - Dialog cu Jan Guillou, autorul romanului Răul
Interviu de Dana Radler
"Rasismul are multe forme. Am cunoscut formele de apartheid în ţările africane timp de decenii întregi. La vremea respectivă, exista ideea, larg răspîndită, că europenii trebuie să cucerească zonele din acea parte de lume întrucît nu erau populate. Pe de altă parte, experimentul nazismului a dus rasismul la extrem, la a gîndi numai în termenii superiorităţii unei naţiuni. După colapsul apartheid-ului, rasismul nu mai e la modă. Americanii au trecut, prin urmare, de la rasism la patriotism şi naţionalism extrem. Preşedintele Clinton, reprezentînd omul cel bun, a descris Statele Unite ca "singura naţiune indispensabilă din lume". Numai naţiunea americană, indispensabilă, aşa cum a definit-o, ar putea călăuzi restul lumii."
Citiţi întregul articol...


Rubrici permanente:

  Circul nostru vă prezintă:
Încotro merge "locomotiva"?
de Lucian Dan Teodorovici
Sondaje cu rezultate euforizante, festivisme ce ne trimit către concluzia că "e şi grea, e şi frumoasă viaţa de român", dulci ironii pedisto-liberale, cu firescul feedback ("Dacă Băsescu n-ar fi cîştigat, azi P.N.L. era în opoziţie"; "Dacă P.N.L. nu l-ar fi susţinut, acum Băsescu ar fi fost la Primărie"), vise de mărire, P.D.-ul va cîştiga de unul singur alegerile viitoare - toate aceste efervescenţe "aliate" şi multe altele ne dezvăluie o putere în pericolul de a cădea în sindromul pesedist al aroganţei, sindrom care a trimis, de altfel, P.S.D.-ul într-o bine meritată opoziţie.
Citiţi întregul articol...

  Românii e deştepţi
Teste de tupeu: psiholog media
de Radu Pavel Gheo
Dacă aş avea tupeu (şi studii de psihologie), cred că m-aş arunca cu capul înainte direct în meseria de psiholog TV. Din cîte am văzut pînă acum, e locul în care poţi spune aiureli fără să rişti mare lucru. Cel mai tare mi-ar plăcea să fiu psiholog sexual - sau sexolog - de televizor şi să le explic oamenilor cum se creează o legătură amoroasă stabilă şi înflăcărată. Atragi atenţia şi interesul unei grămezi de domnişoare frumoase şi naive, care chiar te cred. Cine ştie ce poate ieşi de-aici? Presupun că psihologii ăştia sexuali de la televizor au întotdeauna la ei şi vreo cutie cu prezervative, că teoria fără praxis e ca roata fără axis (cum scria undeva Luca Piţu).
Citiţi întregul articol...

  Ars Coquinaria
Haleuri horror
de Adriana Babeţi
La 35 de grade, un singur gînd ni s-a înfipt luni spre prînz în ţeastă şi ne-a sfredelit cogitarea, precum un cui înroşit: cum să ne scoatem cititorii din moleşeală. Cum să-i înfrigurăm niţel într-o molcomă rubricuţă culinară, unde totu-i tihnit pînă la aţipel. Am stat şi ne-am perpelit îndelung în vreme ce înaintam ca un spărgător atomic prin Piaţa Iosefin, cu un rucsac Old Navy agăţat pe piept şi cu cinci plase bălăngănite în mîini.
Citiţi întregul articol...

  La loc TELEcomanda
Yahoo!, măi, dragă animalule!
de Alex Savitescu
Preşedintele îi vede ca pe nişte băgători de seamă la ore de maximă audienţă. Nişte guru, care n-au altă treabă decît să-şi dea cu părerea despre orice, oricînd şi oricît de mult doresc. Ziariştii cu aparitiţii constante la ora cinei par să le stea multora în gît, îndeobşte politicienilor (iar Băsescu va rămîne, întotdeauna şi înainte de toate, un politician), care, chiar dacă nu recunosc, se simt deranjaţi că "alţii" le "fură" eterul tricolor.
Citiţi întregul articol...

  Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde
Editorial de sezon
de Bobo
A început sezonul estival, festival şi cu toţii ne lăsăm duşi de val şi de valuri. Valuri de căldură urmate imediat de valuri de ploaie şi de inundaţii care fac valuri. Valuri de concedii, de distracţii, de străinătăţuri (toată lumea care mă cunoaşte vrea să fie prietenoasă şi să mă ajute să înţeleg o dată pentru totdeauna că o vacanţa pe litoralul grecesc sau turcesc este mai ieftină şi mai frumoasă decît o mizerie de vacanţă la Mamaia, iar pe mine nu mă interesează).
Citiţi întregul articol...

  Dumnezeu se uită la noi cu binoclul
Îmbujorarea genului epistolar
de Emil Brumaru
Mă simt îndatorat faţă de mărinimia galeşă a unei sensibile cititoare. Mi-a trimis acum douăzeci de ani o scrisoare delicată, mirosind a mixandre, acasă. Mă ruga să-i explic, observînd că sînt un încăpăţînat cititor, cum îmi procur cărţile şi, dacă le cumpăr, cum le depozitez. Mai am loc de ele în cameră? Nu mă sufocă? Nu mă strivesc sub tencurile din ce în ce mai mari?
Citiţi întregul articol...

  Cum stau lucrurile
Biata mea generaţie bătrînă & pierdută
de Ionuţ Chiva
Ca orice bătrîn lup de presă (care nu sînt, dar asta e definitiv irelevant), o să-mi încep articolul cu o anecdotă, faza fiind că anecdota e şi cîrlig şi mai şi fute din semne. Pe vremuri, cînd puţini dintre prietenii mei aveau scoasă vreo carte şi nimeni nu dădea doi bani pe noi (nu ca acum, cînd sînt mulţi care ar da doi bani pe noi), era o relativă aventură să bei în grădina din spatele M.L.R. - loc al scriitorilor de o anumită factură, oricare ar fi fost aceasta. Dacă nu erai Rita Chiribuţă sau Clara Mărgineanu, în fine, nu prea era loc.
Citiţi întregul articol...

  Scrisoare pentru melomani:
Un disc excepţional: Maria Fotino la casa britanică Pearl
de Victor Eskenasy
Au trebuit să treacă 15 ani pentru a vedea pe piaţa internaţională a discului un CD cu o mare pianistă din România, arhive reproduse legal de o casă cunoscută de discuri istorice din Marea Britanie. Grăbiţi-vă să obţineţi acest disc compact, iar cei ce aveţi posibilitatea, să-l comandaţi prin Internet, pentru voi şi prietenii amatori de pian. De pian la superlativ fiindcă, după multe decenii, înregistrări istorice ale Mariei Fotino revin la lumină, perfect remasterizate, sub eticheta casei Pavillion Records/Pearl.
Citiţi întregul articol...

  Teatru în laborator
Chestii uşurele, de vară
de Luiza Vasiliu
Da, e-adevărat, s-a terminat stagiunea. Nu pricep. Cine a inventat stagiunile? De ce n-am voie să mă duc vara la teatru? Ştiu, există "teatrul de vară", dar e mai degrabă un bîlci - loc de desfăşurare pentru marile show-uri estivale, cele care îi adună pe Stela & Arşinel şi Blondy, de exemplu. Nu cer să-l văd pe Marcel Iureş jucînd vara în aer liber. De fapt, de ce nu? Henric al IV-lea jucat spre final de zi, la apus de soare (nu ăla de la Naţional, unul adevărat!) ar fi chiar frumos.
Citiţi întregul articol...

  Cronică de film
"Războiul stelelor": Între părţile vechi şi sit(h)-urile noi
de Iulia Blaga
Acum cîteva zile am văzut în "B-24-FUN" că la Cinemateca Română a rulat Călăuza Pană Albă. Îmi suna familiar titlul, ca o persoană de care uitasem şi, după un moment de suspensie, m-am prins şi de ce: îl ştiam din copilărie. Se număra printre filmele mele favorite, ale căror titluri erau vehiculate în cadrul celebrului joc "Flori, fete, filme sau băieţi, artişti sau cîntăreţi".
Citiţi întregul articol...

  Muzică pe litere
Vedete despre care nimeni nu se gîndeşte să vorbească
de Răzvan Ţupa
Cu cîteva săptămîni în urmă, îl ascultam pe prozatorul Adrian Schiop vorbind despre cît de cool este să fii rrom. Exagerez puţin, dar logica lui era aceea de a porni pe urmele unei reconsiderări sociale a statutului rromilor. Apoi ne-au venit în minte medalioanele de "muzică populară", sub forma cărora sînt livrate de televiziunea de stat tradiţiile româneşti, şi ne-am dat seama că nici statutul culturii tradiţionale româneşti nu este unul mai bun.
Citiţi întregul articol...

  Arte vizuale
Sculpturi de un minut
de Matei Bejenaru
În secolul XX, registrul sculpturii s-a extins radical prin detaşarea de corpul uman. Prin abstractizarea formelor din opera lui Brîncuşi, corpul uman devine geometric, dînd astfel drum liber sculpturii abstracte, îndepărtînd-o de formele biomorfologice. Pierderea "proporţiei umane" în sculptură printr-un proces de "dezumanizare" a fost urmată de o nouă fază, pe care aş numi-o reificarea sculpturii, prin "înlocuirea" ei cu obiecte găsite - objets trouvés, asamblaje mai mult sau mai puţin funcţionale.
Citiţi întregul articol...

  Liberul Arbitru
Vizionarul Geo Bogza
de Sorin Stoica
În 1937 Geo Bogza se găsea în Moldova, într-un tîrg al cărui nume nu ne priveşte, şi acolo i se întîmpla o chestie fabuloasă. O treabă absolut uluitoare. Vedea un ţăran mîncînd o îngheţată. Trebuie spus că mîncatul îngheţatei ca activitate nu e o chestie de toată mîna, ci, spune Bogza, "în contact cu corpul omenesc ea încetează să mai fie solidă, topindu-se între dinţi, lăsînd să se scurgă, într-o parte şi alta a limbii şi apoi pe esofag, şuvoaie reci şi proaspete, făcînd să izbucnească sub cerul gurii evenimentul desprimăveririi cînd pornesc să se topească zăpezile".
Citiţi întregul articol...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer