Sunt plecată de acasă pentru puţin timp. Dar n-am mai fost plecată de multă vreme. Mi-e dor şi mă simt ciudat. Îmi dau seama că nu reuşesc să fiu nici acasă, cu ai mei, dar nici aici, cu oamenii aceştia faini şi deschişi. Nu reuşesc să fiu în niciun loc. Doar urechile mele sunt într-un loc bine definit, şi, de acolo, aud cum cineva de la o masă de lângă zice cu voce tare:
- Poate le e mai uşor fără mine acolo.