Un sat în mijloc de Bucureşti - Muzeul Satului

Dacă nu ai timp să părăseşti oraşul măcar pentru o zi, sacrifică o oră pentru a te destinde şi a uita puţin aglomeraţia şi oboseala Bucureştiului.

Sunt născut la ţară, dar cea mai mare parte a timpului am petrecut-o în acest oraş. Nu am reuşit însă niciodată să mă acomodez în adevăratul sens al cuvântului. Mă fascinează plecările iar timpul capătă în călătorii o cu totul altă dimensiune.

Sufocat şi iritat de aglomeraţia, stresul şi construcţiile de tip becalian, cu ceva timp în urmă am încercat să evadez pentru câteva ore. Vizitasem când eram copil Muzeul Satului. Trăiam la ţară atunci, aşa că nu am fost foarte impresionat. Orele pe care le-am petrecut acum mi-au dezvăluit într-o cu totul altă lumină acest loc. Probabil şi contrastul dintre oraşul sufocat de reclame şi acest loc este mult mai mare decât în urmă cu 20 de ani.

M-am hotărât să vin măcar o dată pe săptămână şi să fac fotografii.

A trecut un an, timp în care am fotografiat acest loc în decursul celor 4 anotimpuri.

M-a impresionat de fiecare dată micul sat, ascuns în oraşul acesta din ce în ce mai aglomerat.

Am văzut cum a nins, cum s-a topit zăpada, cum au răsărit ghioceii şi au înflorit pomii. Am văzut cum a venit vara, cum a plouat, cum au căzut frunzele şi iarăşi a nins.

De fiecare dată când plecam, îmi doream o casă mică din lemn, cu foc în vatră, o blană mare pe care să dorm, iar afară să ningă.

Acest loc m-a făcut să-mi dau seama de cât de puţin avem nevoie pentru a fi fericiţi...