După ea s-a luat imediat și vecina de la trei, care i-a spus dobermăniței ei tot Bella.
A urmat vecina de la doi care și-a rebotezat bătrânul labrador Bella, chiar dacă sărmanul este mascul, aproape orb și are blana neagră și picioarele din spate paralizate.
Acum, pe toți câinii din cartier îi cheamă Bella. Și, vă jur, nimic nu-i mai plăcut pe lume decât să ieși noaptea pe balcon și să asculți cu emoție atâta frumusețe în jur.
*
Rubrica aceasta vă oferă săptămânal o poveste condensată în 100 de cuvinte (nici mai mult, nici mai puțin). Un flashback de viață așa cum e ea, în tot absurdul ei.