M-a întrebat fiul meu ce e mai şocant pentru mine: ce s-a întâmplat în 11 septembrie, când a murit directorul de la şcoala lor, ori cu naveta spaţială explodată.
I-am răspuns:
- 11 septembrie, pentru tine?
- Când a murit directorul. N-am plâns, n-am putut, am fost într-o pauză la şcoală (acum e la liceu), l-am văzut, m-am uitat înapoi şi m-am gândit că poate nu-l mai văd niciodată, nu mai vin în pauze la vechea şcoală, peste 2 zile a murit. Ţii minte când mă aducea acasă cu maşina de la meciurile de baschet? Cât va fi steagul american dat mai jos pentru navetă?
- Câteva zile.
- Când a murit directorul a fost 2 luni mai jos steagul de la şcoală. Eu l-aş
fi ţinut un an.
Într-o şcoală unde din 500 de copii sunt numai 2 negri, directorul era negru, iubit de toţi copiii, restul profesorilor nu sunt prea simpatizaţi, acum orice se întâmplă rău în lume compară cu moartea directorului.
Geta