Datinile și obiceiurile din zona Moldovei reprezintă mai mult decât simple manifestări culturale. Ele sunt expresia identității unei comunități, o punte între generații. Fiecare mască, fiecare costum, fiecare pas de dans sau sunet de tobă poartă în sine o încărcătură simbolică, o istorie nespusă, dar profund simțită. În toată acea atmosferă mă las cuprins, absorbit. Curiozitatea m-a determinat să particip ulterior și la alte evenimente de acest tip, mai exact la Festivalul Internațional de Obiceiuri de Iarnă din Suceava, dar și la unul dintre cele mai impresionante festivaluri de datini, și anume, Festivalul de Datini și Obiceiuri Strămoșești din Comănești.
În acest context, fotografia devine un gest instinctiv, dar și un exercițiu de răbdare. Aștept alinierile subtile, momentele de respiro dintre mișcări, pregătirile de dinaintea paradei. Uneori aleg să mă apropii, să intru în intimitatea subiectului, alteori mă retrag și caut cadre largi, în care dinamica grupului și energia colectivă devin subiectul principal. Contrastul dintre liniștea unui portret și agitația unei parade este uimitor.
Cel mai important lucru este poate faptul că aleg să documentez acest festival, să lucrez în ritmul evenimentului, să nu intervin, ci să mă integrez. În acest fel, fotografiile nu sunt forțate, ci sincere și autentice și reușesc să transmită. Dincolo de dansuri și paradă, există detalii care, prin obiectiv, capătă o forță aparte: mâini strânse pe instrumente, priviri ascunse în spatele măștilor, broderii cusute cu migală, emoțiile de pe fețele participanților.
Atmosfera este intensă, plină de culoare, sunet și mișcare, iar fiecare secundă oferă un cadru unic, imposibil de repetat. În același timp, e și o provocare artistică. Lumina imprevizibilă, mișcarea constantă și rapidă, aglomerația și diversitatea scenelor îți testează instinctul și creativitatea. Nu ai control total, dar tocmai lipsa controlului te obligă să fii prezent, atent și autentic în ceea ce surprinzi.
Ca fotograf, ai mereu senzația că ești într-o continuă căutare, că mai e ceva de surprins, ceva care așteaptă să fie văzut.
Și nu în ultimul rând, există acea satisfacție aparte când știi că imaginile tale pot conecta oameni din lumi diferite, cum ar fi valul de reacții asupra postării unui album din cadrul festivalului pe o pagină internațională de fotografie. Cineva care vede fotografia poate simți atmosfera, chiar dacă nu a fost acolo. Practic, devii un fel de punte între tradiție și privitor, iar asta dă o greutate și mai mare fiecărui cadru.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
