Cît de european mai e Nicușor Dan?

Suntem în 2026. AI spune că lumea, conform predicțiilor din secolul XX, ar trebui să se preocupe doar de roboți, de spațiu și de extinderea vieții umane. Omenirea a supraviețuit unui virus nou, s-a creat tehnologie pentru vaccine anti cancer, oamenii bogați deja au navete spațiale, și cu toate acestea ne-am întors la dilema fundamentală a secolelor mai vechi: dacă problemele pot fi rezolvate sau nu fără violență. După războiul de la frontiera de Est a Europei dintre Rusia și Ucraina (sprijinită pe față de Occident), un conflict extins în Orientul Mijlociu opune Occidentul Iranului. Două fronturi, așadar, într-un conflict deja mondial, care implică trei continente.

Cum am ajuns aici și ce putem (și dacă) alege din aceste opțiuni fundamentale, pacea sau războiul? E tema cărții Război sau pace (Polirom, 2026) în care am adunat experiențele Alinei Mungiu-Pippidi de pe frontiera de Est începând cu anul 1989, laolaltă cu multe profeții publicate, între timp îndeplinite, și un instrument de analiză pentru a identifica drumul înainte, prin pace sau război. Cartea, care conține momente istorice și investigații diferite (ca jurnalist sau analist pentru ONU, Banca Mondială, Consiliul Europei, etc) răspunde multor întrebări pe care le punem sau ar trebui să nu le punem în aceste zile, în care viitorul națiunilor noastre est europene arată mult mai mult ca Israelul și mai puțin ca Elveția pe zi ce trece. Veți găsi aici răspunsul la o întrebare pe săptămână, pornind de la actualitatea fiecărei săptămâni și cadrul general al cărții. Și o fotografie.

Bio scurt: În tinerețe scriitor și dramaturg premiat în România, Alina Mungiu-Pippidi este profesor titular de politici publice comparate la Roma (universitatea LUISS Guido Carli) și membru al comisiei ONU CEPA. E totodată cel mai citat internațional politolog de origine română, conform Google Scholar.


Nu știu cum au petrecut alții ziua Europei în 2026. Eu am primit, în afară de mesajul Administrației Prezidențiale că s-a anulat ziua Europei, o grămadă de mesaje nesolicitate despre "un an cu Nicușor Dan". Mult mai puține decît dacă aș avea Facebook. Nu am, că nu am avut niciodată ambiții politice.

Un an de Nicușor Dan în mesageria mea arată rău. Coaliția proeuropeană s-a destrămat, guvernul a căzut, dobînzile au urcat iar. Toate acestea erau prioritățile președintelui, în timp ce în domeniile strict prezidențiale nu s-a făcut nimic: nici reforma serviciilor secrete, nici meritocratizarea politicii externe. În justiție s-a încercat ceva, dar a ieșit prost. Iar mesajul prezidențial de 9 mai 2026 ne-a mai arătat două lucruri: că Nicușor Dan nu e orator și că rebranduirea naționalist-conservatoare nu i-a adus niciun simpatizant din zona AUR, dar i-a pierdut pe aproape toți ai noștri.

Ca observator cu distanță, văd eșecul, dar nu pot pune totul în cîrca președintelui. Tabăra anti-PSD nu a acceptat niciodată că fără PSD nu cîștigam alegerile și nu exista majoritate proeuropeană. Liberalii au mai avut guverne minoritare, care au produs doar deficite fiscale. Asta e definiția guvernului minoritar: plătești în Parlament ca să nu treacă moțiuni. Nu poți să spui în același timp că vrei disciplină fiscală, dar și guvern minoritar. Cădem cu Bolojan în Parlament, dar vrem să mergem la vot cu el în același Parlament. Greu de înțeles.

PNL-USR nu pot pretinde că sunt tabăra anticorupție, dar guvernul Bolojan să nu aibă nici strategie, nici responsabil pe anticorupție. Nimeni nu s-a ocupat de cele două probleme mari: dublarea licitațiilor preferențiale în ultimul deceniu și frauda TVA. Aderarea la OECD e încă o ocazie ratată, e ca sub Iohannis.

Da, președintele trebuia să medieze pînă la moțiune, dar nici decizia lui Bolojan de a nu-și depune mandatul după ce nu mai avea majoritate nu sună altruist. Îl apreciez, dar nu pot crede că doar Nicușor Dan e vinovat pentru moțiune, cînd conflictul real e între PSD și Bolojan. Dacă dl. Bolojan nu poate face compromisuri, nu era omul potrivit să conducă o coaliție. Sunt pensiile militare și ale serviciilor problema? Atunci de ce am săpat luni de zile doar credibilitatea magistraților, ca și cum doar ei aveau pensii speciale?

Coaliția proeuropeană nu mai există și probabil nici nu a fost vreodată obiectivul PNL și USR. Ei nu se luptă pentru electoratul lui Simion. Vor să conducă țara fără să aibă vreodată 51%. M-aș bucura ca moțiunea să îi aducă lui Bolojan popularitate, dar e probabil tot în tabăra noastră, deci nu cîștigăm nimic. PSD s-a dat pe mîna AUR și s-a înnegrit la Bruxelles de pomană. Era o victorie dacă scăpau de Bolojan fără alianțe cu AUR și dat jos guvernul propriu. Așa, au aruncat și copilul odată cu apa.

Depozitarul voturilor proeuropene rămîne Nicușor Dan, care spune că vrea să refacă coaliția. Obiectiv corect, dar după haosul intervenției din justiție și negocierile slabe de la Cotroceni, pare mai degrabă un act de credință decît o speranță realistă. Nu există consilier politic cu intrare la partidele pe care vrem să le împăcăm care să muncească 48 de ore din 24 la acest obiectiv.

Pînă aici nu e bine, dar previzibil. Ciudățenia urmează. Discursul din 9 mai și intervențiile lui Marius Lazurca sunt inadecvate, dacă nu îngrijorătoare. Par idei neterminate, venite de la oameni fără ștaif european. Au renunțat la conformism, dar nu au pus nimic solid în loc. Par amatori care improvizează pe scena unui teatru profesionist, fără să-și dea seama că e cortina ridicată și publicul privind uluit. Au reușit să se plaseze lîngă PSD în competiția cine e mai destructiv la imaginea noastră proeuropeană doar cu vorbe stîngace. Măcar Diana Șoșoacă face lucruri pe care lumea și le aduce aminte, rupe steaguri. Nu sunteți niște concurenți serioși pentru ea.

Cum justifici că, în timp ce Donald Trump a greșit în Iran și cere europenilor să repare problema creată de el, președinția alege fix ziua Europei ca să critice Europa? Cui folosește? Nu sunt contra criticării UE - sunt singurul român care a refuzat să semneze contractul Team Europe, deși am lucrat pentru trei președinți ai Comisiei (scria explicit că poți vorbi doar de bine de UE, deci încălca libertatea academică). Dar momentul ales e absurd. Dacă vrem votanții lui Călin Georgescu, nu îi luăm așa. Aprobarea lui Crin Antonescu nu ne ajută. Aprobarea lui Trump? La ce? Ne scade tarifele? Ne ieftinește motorina?

Chestiunea cu Ucraina e toată în responsabilitatea americană. Administrația Bush jr. a escaladat inutil relația cu Rusia, în timp ce Merkel era prudentă. Administrația Trump a retras brusc ajutorul Ucrainei și acum pune Europa să îi plătească armamentul american pentru Ucraina, ca și cum UE ar fi vinovată pentru situație. Vrem aliniere UE-SUA, dar nu în formula în care americanii greșesc și europenii plătesc. UE nu mai poate funcționa așa, iar noi nu suntem al 51-lea stat, ci al 26-lea.

Vrem rol mai mare în politicile europene? Corect. Dar cu cine? Manifestul lui Nicușor Dan a fost doar o etichetă, nu un program. După un an, urmarea e acest discurs nedospit și bizar de 9 mai 2026?

Refasonarea lui Nicușor Dan ca neoconservator și ideea unui partid prezidențial care să ia voturi de la AUR par proiecte ale unor gînditori de același calibru cu cei care l-au produs pe Ciucă și l-au dus pe Georgescu în turul doi. Poate dacă raportul promis despre responsabilitatea instituțiilor în cazul candidatului fraudulos și anulării alegerilor ar fi apărut la timp, evitam asemenea "inovații". Măcar în parte.

Timpurile sunt grele. Poziția noastră față de UE trebuia nuanțată demult, dar nu prin confuzie aruncată într-un moment prost, care doar arată tuturor că suntem în derivă și nimeni nu are control.