- M-am distrat grozav cu Simfonia Despărțirea. Cum plecau instrumentiștii tiptil. Și ce efect a avut ideea lui Haydn.
- Bravo lui!
- Da! Bravo lui! Sunt curios ce simfonii îmi mai prezinți astăzi. Mi-ai spus că sunt cunoscute 104.
- Așa ți-am spus, dar acum dezvolt puțin această informație. Ulterior au mai fost descoperite încă patru simfonii, dar pentru mine contează mai mult altceva, nu numărul total. Contează faptul că cele 104 au fost clasificate și numerotate de către un compozitor și muzicolog român: Eusebie Mandicevschi (1857 - 1929). Era născut în Bucovina, dar a mers la Viena să își facă studiile, apoi a ajuns să predea la Conservatorul din Viena, rămânând în capitala Austriei până la sfârșitul vieții. Unul dintre studenții săi a fost chiar Ciprian Porumbescu. Iar ocazia de a studia și clasifica operele unor compozitori, printre care și ale lui Haydn, i s-a ivit deoarece între anii 1887 și 1929, Mandicevschi a fost bibliotecar și arhivar al "Societății Prietenilor Muzicii" (Gesellschaft der Musikfreunde) din Viena.
- Interesant! Pentru mine la ce simfonii te gândești acum?
- Să vedem... Să fie câteva legate de natură? Ce zici?
- Zic: DA! Natură să fie.
- Chiar printre primele simfonii (simfoniile 6, 7 și 8) apar trei care au legătură între ele: Dimineața, Amiaza, Seara. Putem spune că ele constituie un ciclu unitar cunoscut sub numele de Momentele zilei.
- Când sunt și orele mele de masă.
- Haha! De fapt, și ale mele. Dar simfoniile nu sunt neapărat legate de masă. Mai degrabă de ceea ce se întâmplă afară la acele momente ale zilei.
- Dimineața cum o fi?
- Ascultăm prima parte și îmi spui impresia ta.
- Așa cum începe, lent, parcă natura se trezește din somn, Apoi totul se înviorează, se aud păsărelele, ziua începe cu veselie.
- Foarte sugestivă muzica și foarte sugestivă descrierea ta.
- Dar Amiaza?
- Haide să ascultăm. Propun să auzim partea a treia.
- Mi s-a părut o zi frumoasă, cu oameni veseli, luminoși. Parcă îi vedeam dansând.
- Chiar asta făceau. Ai nimerit-o! Dansau un menuet. Este un dans lent, de origine franceză, introdus ca muzică și în simfonii.
- Să vedem dacă o mai nimeresc cu Seara. Am emoții!
- Haide să ascultăm chiar ultima parte a simfoniei.
- Nu pare o seară liniștită.
- Nu.
- Să fie tunete, acordurile acelea?
- Să fie. Ești exact pe tabloul descris muzical. Partea aceasta se numește Furtuna. Sunt sugerate și picăturile de ploaie sau vântul. Îți vine să intri în casă. Bravo, Marty!
- Mulțumesc!
- Iată și alte simfonii legate de natură: Ursul, în care este sugerat dansul greoi al ursului; Găina, simfonie care, pe alocuri, prin onomatopee muzicale îți dă impresia că auzi cotcodăcitul găinilor.
- Ascultăm puțin?
- Obligatoriu.
- O, Karajan! L-am mai ascultat dirijând. Simpatică și coperta discului. Văd acolo încă o simfonie și un ceas.
- Spiritul tău de observație. Vom vorbi și despre acea simfonie.
- Data viitoare?
- Data viitoare...
Observați și voi cât de atent ascultă Marty? Elev model. Îl revedem peste o săptămână. Tot cu Haydn și tot cu simfonii.
(va urma)