societate cu răspundere limitată

Expoziţia nu e rece, aşa cum afirma cineva. E doar o impresie, atunci când priveşti prea grăbit sau poate superficial. E o viziune a unui real mascat de zgomotele oraşului sau de paravanul de mucava ce dă senzaţia de civilizaţie, de viaţă normală. În cazul meu low key nu este o modalitate de expresie artistică, ci adevărul pe care refuzăm să îl privim în faţă, despre care refuzăm să discutăm şi pe care ne prefacem că nu îl înţelegem pentru că suntem prea laşi. În faţă unor câştiguri dezonorante acceptăm prea uşor să fim batjocoriţi, să fim trataţi ca turmă şi participăm plenar şi colectiv la marea inversare a scărilor de valori.

Doar avem impresia că ne civilizăm, dar nu suntem decât o societate periferic europeană, lipită mai mult de fast food-ul american decât de cultura continentului nostru. România este un supermarket colorat, cu marfă proastă şi scumpă, în care mişună haotic oameni www care îşi violează copiii sau îşi mutilează părinţii. O societate cu răspundere limitată, iar denumirea nu are nicio legătură cu comerţul. Nişte ţărani cibernetici, prost crescuţi, mitocani, cu toţii artişti şi destul de paranoici. Normal. 50 de ani de comunism ne-au modificat ADN-ul pentru următorii 200.

În mare parte suntem preocupaţi să ne distrugem istoria şi urmele ei. Poate ne este ruşine că nu suntem în stare să construim mare lucru, că nu suntem în stare să elaborăm un proiect clar şi concret, pentru noi în primul rând, şi atunci e de preferat ca istoria să nu ne facă de râs.

Seria "societate cu răspundere limitată încearcă să provoace o dezbatere cu noi, despre noi. Despre cat de abrutizaţi şi cenuşii suntem, mai ales după 20 de ani de capitalism primitiv, barbar.

De ce să folosesc lumină multă? Pe cine să încerc să mint?

Fotografiile au fost prezentate în expoziţia societate cu răspundere limitată, de la Muzeul Ţăranului Român - Clubul Ţăranului Român, Bucureşti, octombrie 2008.