Într-un context în care actualitatea politică şi economică este încărcată, cu multe angoase pe toate planurile, cu multe necunoscute pentru viitor, merită poate mai mult decât oricând să discutăm despre cultură şi despre cărţi...
Cu atât mai mult cu cât două târguri de carte şi-au deschis porţile concomitent în Europa: unul la Paris şi altul la Leipzig.
Mă întreb, deci, în consecinţă, de ce n-ar fi oare, dominanta actualităţii, acest dublu eveniment cultural, faptul că la Paris şi la Leipzig zeci de mii de persoane pleacă în pelerinaj... prin faţa sutelor de standuri încărcate cu cărţi. O masă de oameni, de ordinul câtorva sute de mii, care are întâlnire cu cultura într-un context de sărbătoare a cărţii.
De ce să nu fie deci această sărbătoare a cărţii cel mai important eveniment al acestei săptămâni, şi în plus o veste bună...
Pentru că, în mod paradoxal, în ciuda crizei economice, nu există, deocamdată, şi o criză a culturii, cel puţin în Franţa. Iată câteva cifre interesante comunicate de agenţiile de presă: în ianuarie şi februarie 2009 s-au vândut, pe timp de criză deci, mai multe cărţi decât în aceeaşi perioadă a anului 2008 (când nici nu era vorba de criză).
La Paris, dacă vrei să vezi un spectacol de operă trebuie să mizezi pe "un bilet în plus" pentru că toate locurile s-au vândut de multă vreme. A crescut şi numărul de vizitatori în muzee, iar cinematografele au avut în ianuarie 2009 cu 4,5 la sută mai mulţi spectatori decât în ianuarie 2008.
Şi salonul cărţii de la Paris 2009, s-a desfăşurat sub auspicii bune, după ce în 2008, când nu era criză, vizitatorii au fost mai puţini decât în 2007...
Dar cum se explică acest interes real şi sporit al oamenilor pentru cărţi, pentru filme, pentru expoziţii, pentru spectacole de operă şi de teatru, şi pentru cultură în general?
Poate că oamenii s-au săturat să mai aştepte răspunsuri esenţiale, răspunsuri importante, răspunsuri interesante la problemele lor doar din ziare, din reviste, şi din emisiunile televizate. Pe un fond de isterie mediatică, de manipulare chiar a individului prin informaţia spectacol, poate că oamenii redescoperă acum... cărţile, valorile sigure ale artei şi ale culturii. Pentru că, de fapt, dacă e să fim sinceri: de unde poate să primească un tânăr, dar chiar şi un adult, răspunsuri nuanţate în ziua de azi la marile probleme ale umanităţii? De unde, de unde poate afla astăzi un om răspunsuri legate de contradicţiile lumii contemporane şi de contradicţiile fiinţei umane? De unde putem afla ceva coerent, ceva interesant, despre raporturile noastre cu istoria, cu pulsiunile noastre profunde, cu societatea? Ei bine, răspunsul este: din cărţi. Nu din ziare, nu din reviste, nu de la televizor, ci din cărţi, din romane în special, dar şi din eseuri, din piese de teatru, din culegeri de poezie... Această opinie nu este numai a mea, o împărtăşesc mulţi, mulţi intelectuali, mulţi profesori, mulţi oameni de rând care îşi îndeamnă copiii să stea mai degrabă cu o carte deschisă în faţă timp de o oră, decât o oră la televizor.
Iată o explicaţie pentru faptul că pe timp de criză oamenii îşi caută refugiu dar şi răspunsuri în cultură. Să nu ne facem iluzii: ceea ce par a fi marile probleme ale actualităţii, reuniunea G20 din aprilie 2009, noua politică a lui Barack Obama în Orientul Apropiat sau noua strategie a Alianţei Atlantice, sunt percepute de mulţi oameni doar ca nişte probleme secundare. Pentru că tot atât de actuale sunt şi alte întrebări, de genul: ce să facem ca să ne dăm un sens vieţii? Iar pentru a obţine un mărunt, un cât de mic început de răspuns la această întrebare, primul gest pe care îl fac mulţi oameni este acela de a arunca telecomanda şi de a intra într-o librărie sau de a se duce... la salonul cărţii.