A pleca în vacanţă este o necesitate, dar şi un reflex cultural, care ţine de integrarea în societate. Iată concluzia unor specialişti francezi care analizează fenomenul vacanţelor în Franţa.
Pentru a rezuma, putem spune că în ziua de astăzi oamenii care nu pleacă în vacanţa se simt... marginalizaţi, excluşi din societate... În Franţa, întrebarea clasic pe care o aude toată lumea la sfârşitul lunii august şi în septembrie este "Unde ai fost în vacanţă?". Practic, toate conversaţiile încep în felul acesta: "Te-ai întors din vacanţă? Unde ai fost în vacanţă? Cum a fost în vacanţă?". Când eşti integrat într-un colectiv, într-un grup profesional, într-o instituţie, a spune că n-ai fost în vacanţă echivalează cu a-ţi recunoaşte un fel de înfrângere socială. Cine nu are mijloace de a-şi permite măcar o săptămână de vacanţă apare ca un ratat, devine aproape suspect.
Plecarea în vacanţă a devenit, cel puţin în Franţa, din 1936 încoace, când salariaţii au obţinut concedii plătite, un fenomen cultural, comportamental, social şi chiar de modă. De unde eforturile francezilor de a pleca cu orice preţ, chiar şi în condiţii de criză. Statisticile arată că anul acesta bugetul mediu alocat de fiecare francez pentru vacanţele de vară este de 1.700 de euro. Cu 200 de euro mai puţin decât anul trecut, când nu era criză.
Campionii plecărilor în vacanţa cu bani puţini sunt însă tinerii. 34 la sută dintre tinerii francezi care pleacă în vacanţă dispun vara de un buget... sub 250 de euro. Ei pleacă de fapt în grup, cu cortul, cheltuiesc pentru mâncare în jur de 6 sau 7 euro pe zi şi... mizează pe bună dispoziţia generală a grupului şi pe tinereţea lor pentru a se amuza şi a profita de mare sau de munte sau de excursii la ţară.
Interesant este de constatat că între anii 1950 şi 1980 când s-au "democratizat" vacanţele, francezii se deplasau mai puţin pe diferitele trasee alese. Ei făceau în medie cam 5 kilometri pe zi, fie că se deplasau cu trenul, cu maşina, cu bicicleta sau pe jos. În prezent însă asistăm la o accelerare a mişcării, francezii parcurg în medie, în cursul vacanţelor de vara, cam 40 de kilometri pe zi. Imposibil să nu-ţi pui în consecinţă întrebarea: sunt mai reuşite vacanţele în zilele noastre, când turistul aleargă de colo-colo, decât cele de acum 40 sau 50 de ani, când omul plecat în vacanţa se deplasa mai puţin dar avea mai mult timp pentru a dialoga cu natura?
Iată şi încă o constatare în ce priveşte Franţa: deşi la televizor ne sunt arătate imagini cu sute de kilometri de ambuteiaje în zilele marilor plecări în vacanţă, nu toată lumea are parte de acest moment de fericire. Oricât de incredibil ar părea, în ţară care a inventat vacanţele în masă, 40 la sută din populaţie nu pleacă nicăieri niciodată. Cine sunt aceşti oameni? Sunt persoane vârstnice, multe femei singure sau mame care nu-şi pot permite luxul vacanţelor, plus o întreagă populaţie ieşită din imigraţie care se află şi ea într-o situaţie de precaritate.
Să mai reţinem în încheierea acestui dosar faptul că în această perioadă de criză preşedintele Nicolas Sarkozy a optat şi el pentru... vacanţe mai modeste. Ca să dea un bun exemplu... N-a mai plecat în Statele Unite, nu s-a mai dus pe cine ştie ce iaht al vreunui patron miliardar... Nu, s-a dus pe malul Mediteranei la Cap Nègre unde familia soţiei sale, Carla Bruni, posedă o casă de vacanţă...