Ia proporţii în ultimele zile un subiect care s-ar fi încadrat foarte bine în categoria faptelor diverse, dacă în centrul său nu s-ar afla un om extrem de talentat, regizorul Roman Polanski.
Prin arestarea lui Polanski, Elveţia îşi face o reclamă extraordinară în acest moment pe întreaga planetă.
Cine spunea că această ţară practică în continuare secretul bancar, în ciuda multor avertismente americane, occidentale şi internaţionale? Cine spunea că Elveţia permite miilor de indivizi extrem de bogaţi de pe toată planeta să-şi pună banii la adăpost în seifurile ei, ajutându-i astfel să nu plătească impozite, deci să practice o evaziune fiscală pe scară largă. Cine spunea că întreaga bogăţie şi bunăstare elveţiană s-au construit pe acest fundament, al secretului, şi că această ţară nu vrea să intre în Uniunea Europeană tocmai pentru a-şi putea păstra statutul de paradis fiscal?
Ei bine, tot ce s-a spus de rău până acum despre Elveţia a fost cu totul şi cu totul nefondat.
Elveţia este o ţară a transparenţei, a justiţiei, a echităţii. De ani de zile Polanski se plimbă prin tot felul de ţări, deşi se ştie că în urmă cu 30 de ani a făcut o mare prostie şi ar fi trebuit să facă puşcărie. Şi uite că nici o ţară n-a îndrăznit să-l aresteze şi să-l predea autorităţilor americane. Dar Elveţia n-a mai suportat această situaţie.
Şi acum, iată, violatorul se află după gratii şi este pus la dispoziţia Americii. Ce lecţie pentru întreaga Uniune Europeană, din care Elveţia nu vrea să facă parte, şi pe bună dreptate! Cum să faci parte dintr-o congregaţie care l-a adăpostit şi i-a oferit lui Polanski chiar sprijinul pentru a realiza câteva filme (care au emoţionat întreaga planetă).
Prin decizia de a-l aresta pe Polanski, Elveţia dă o lecţie şi întregii planete: lecţie de moralitate, de dreptate. Nu contează dacă eşti o celebritate sau un om obişnuit, ai comis o ilegalitate, trebuie să plăteşti!
Iată mesajul Elveţiei, clar şi răspicat, în faţa căruia nu poţi decât să te înclini. Ciudat rămâne însă doar faptul că Polanski a mai călătorit în Elveţia de nenumărate ori şi nu i s-a întâmplat nimic. Ciudat şi faptul că acum câteva luni Elveţia era cât pe ce să fie pusă de americani în boxa acuzaţilor pentru practicarea unui secret bancar care dăunează economiei mondiale.
Per ansamblu, Elveţia oferă o lecţie, care trebuie înghiţită aşa cum e: ambiguă şi oportunistă. Şi încă ceva: cine spunea că Elveţiei nu-i prea pasă de cultură şi de marii creatori? Nu era Polanski invitatul de onoare al unui festival de film, la Zürich, unde urma să primească şi un premiu pentru întreaga sa operă?