Ziua de 8 martie e Ziua Internaţională a Femeii. E o zi nefastă pentru multe femei care le reproşează bărbaţilor că se gândesc la mamele, surorile, soţiile şi fiicele lor doar o dată pe an, adică exact de Ziua Internaţională a Femeii. De unde şi strigătul de alarmă a unor mişcări feministe, care spun "jos cu ziua internaţională a femeii, nu avem nevoie de o zi internaţională, avem nevoie ca bărbaţii, şi mai ales responsabilii politici, să se gândească la noi 365 de zile pe an, nu numai de 8 martie".
Ciudat este că majoritatea revistelor apărute în prima săptămână a lunii martie 2009 în Franţa nu au spus un cuvânt despre Ziua Internaţională a Femeii. În alţi ani citeam dosare întregi cu această ocazie, ori, acum, subiectul pare depăşit, sau presa pare obosită de acest subiect. Să fie criza economică? Să fie această senzaţie că Ziua Internaţională a Femeii nu mai are sens?
Nu am răspuns la această întrebare, dar constat că Agenţia France-Presse s-a ocupat de această zi care pare să recâştige în importanţă în Statele Unite. Şi aceasta întrucât, pentru prima dată în istoria Americii, prima doamnă a Americii este o femeie de culoare. Doamna Michelle Obama este figura care simbolizează prin excelenţă Ziua Internaţională a Femeii, a scris France-Presse. În vârstă de 45 de ani, mamă a două fetiţe, Michelle Obama a devenit un idol pentru multe femei... devenind o voce cu o anumită autoritate în ce priveşte apărarea drepturilor femeilor. Pentru că ea îşi propune acum să lupte pentru ameliorarea condiţiilor de muncă ale femeilor, în special prin crearea de orare flexibile, astfel încât acestea să poată îmbina, reconcilia viaţa profesională şi viaţa de familie. Michelle Obama pare să fi dat tonul şi în materie de modă întrucât... se îmbracă în aşa fel încât mai întotdeauna are braţele goale, chiar şi iarna... De unde o anumită tendinţă în prezent în materie de modă, a braţelor goale...
Observ că moda la femei este mereu axată pe dezgolirea a câte ceva, fie a gâtului, fie a spatelui, fie a sânilor, fie a genunchilor, fie a buricului, fie a... În sfârşit...
N-aş vrea să ratez însă o altă informaţie legată de ziua de 8 martie. În Franţa există o mişcare feministă care se numeşte "căţelele de pază", şi care decernează cu ocazia zilei de 8 martie un premiu special: pentru cel mai teribil "macho" al anului. Ei bine cine este acest teribil "macho" al anului 2009? Este cardinalul André Vingt-Trois, arhiepiscop al Parisului. Iar premiul îl primeşte pentru o declaraţie cu caracter sexist. Vorbind despre perspectiva femeilor de a deveni preoţi, el a spus: "nu faptul că femeile au fustă este o problemă, ci dacă au sau nu ceva în cap"... Declaraţie care le-a supărat deci, cum observaţi, extrem de tare pe membrele respectivei asociaţii feministe. Care au mai acordat şi un al doilea premiu pentru declaraţii sexiste, mai precis umoristului Fabrice Eboué. În materie de machism el ia deci premiul doi întrucât s-a referit la feminism în felul următor: "feminismul", a spus el, "nu este format doar din femei autoritare sau nesatisfăcute, ci şi din lesbiene". Precizez că am tradus în mod oarecum impropriu termenul de "femmes mal baisées", cum apare în depeşa Agenţiei France-Presse, prin "femei nesatisfăcute", dat fiind că limba română este infinit mai pudică decât limba franceză.
Bun, ce fac însă uneori bărbaţii cu prilejul Ziua Internaţională a Femeii? Ei bine, iată un exemplu insolit. Zece membri ai Consiliului Municipal din oraşul Aubervilliers, din nordul Parisului, au citit, pe 8 martie, piesa Monoloagele vaginului scrisă de feminista americană Eve Ensler. Piesa a fost citită chiar în sala căsătoriilor, dar nu în întregime, ci numai acele scene unde este vorba despre orgasm, viol şi excizie...
Aleşii poporului de la Aubervilliers vor în felul acesta, citim într-o depeşă a Agenţiei France-Presse, să provoace dezbateri pe marginea unor "tabu-uri" care mai există în lumea de azi... Sper să reuşească.