Ei bine, da, planetei i-a scăpat acest eveniment, "ziua fără pantaloni" organizată pe data de 13 iunie 2009 de o mână de excentrici pe bulevardul Champs Elysée la Paris. Mediile de informare n-au prea acordat atenţie evenimentului, cu excepţia câtorva imagini difuzate de postul de televiziune (privat) TF1. Am rămas puţin consternat văzându-le, dar m-au şi amuzat. Imaginaţi-vă o sută de tineri care, la un moment dat, îşi dau pantalonii jos şi străbat, sub privirile uluite ale mulţimii, Bulevardul Champs Elysée... Poliţiştii care i-au încadrat pe aceşti contestatari de tip nou n-au intervenit în nici un fel, după parcurgerea bulevardului participanţii la operaţiune şi-au pus din nou pantalonii şi s-au dispersat. Cei care au avut reflexul de a fotografia cortegiul au acum în colecţie câteva poze cu totul şi cu totul... hilare.
Contentaţiile de acest tip nu sunt cu totul şi cu totul noi. În ultimii ani am auzit numeroase apeluri pentru organizarea unor zile fără televizor, sau fără telefon portabil. În multe ţări se organizează deja zile în care cetăţenii sunt invitaţi să nu circule cu maşina... Personal, sunt adeptul acestor apeluri, pentru că ne reamintesc un adevăr teribil, şi anume că suntem sclavii unor invenţii tehnologice care ar fi trebui să ne ajute să fim mai fericiţi, dar care au devenit un fel de droguri.
Cu pantalonii, însă, nu ştiu ce să zic... Mişcarea vine din Statele Unite şi a fost lansată iniţial de un grup de artişti newyorkezi. Mesajul lor este acesta: haideţi să introducem o notă de frivolitate într-o lume care se ia prea mult în serios... Şi este adevărat că pantalonii... sunt un auxiliar al seriozităţii. Sa ne imaginăm o singură clipă o zi fără pantaloni în Parlamentele planetei, sau la emisiunile de dezbateri politice? Cu siguranţă că am râde copios de politicieni, dacă i-am vedea măcar o zi pe an fără pantaloni, şi poate că după aceea nici nu le-am mai acorda atâta atenţie şi atâta timp...
În diverse oraşe din lume tinerii mai organizează câteodată "zile fără pantaloni" în metrou... Lumea în care trăim este prea constipată, spun ei. Oamenii poartă prea multe măşti, acceptă fără să crâcnească tot felul de ritualuri sociale. Ori, un gest ca acesta, de a-ţi scoate pantalonii, în grup, timp de zece minute, în metrou, devine o oglindă socială: marea masă de oameni rămâne cu gura căscată şi începe să-şi pună întrebări...
Mesajul acestor "operaţiuni de comando" fără pantaloni nu este, în orice caz, foarte clar şi nici foarte convingător. Interesant este însă că "mişcarea" este sprijiniţi, cel puţin în Statele Unite, atât de tineri cât şi de tinere... Pe net circulă în prezent sute de fotografii în care vedem fete şi băieţi, în diverse metrouri newyorkeze, toţi în chiloţi, stând liniştiţi pe scaune sau în picioare, ca nişte pasageri care nu fac altceva decât să circule... Ciudat este şi faptul că aceste imagini n-au nimic erotic... În definitiv, în contextul unei lumi care este cu adevărat nebună prin excesele ei, "ziua fără pantaloni" sună ca o iniţiativă aproape inocentă.