| Pop Art de Amsterdam Contrastul, dragă prietenă, se prezintă astăzi în felul următor: - de la Teatrul din Bayreuth, cu floricele rozalii încrustate adînc în conştiinţa supuşilor imperiului german, la Theatre Bellevue din Amsterdam, pe malul unui canal care spumegă iluzii optice, de la baroc şi rococo la contemporan şi inteligenţă artificială de bordel; de la îngeraşi adipoşi sculptaţi în tavanul unui castel bavarez bombardat de americani în cel de-al doilea război mondial, la păpuşi umane dansînd un balet industrial într-un teatru de marionete. - de la amintirile din casa morţilor la amintirile din realitatea denaturată de un oraş fumegînd încă a droguri şi prostituţie legalizată; de la suprasaturaţia de grandomanii gurmande la foamea de structuri arhitecturale 3D-manga. - de la opera wagneriană la fuga electronică în aritmii senzoriale; de la tragedii greceşti la tragedii de zilele noastre. - de la esteticul vomitînd aur şi culoare la grotescul atractiv prin vulgaritate şi paranoia. - de la rastafari, pace, marijuana, soare, mişcări ondulate, la muncitori pe şantiere chinezeşti, macarale gigantice care clădesc un nou sistem dictatorial, gestică asincron, mîncare de carton pentru cămăşi de plastic. - Cobra Museum în cantităţi suportabile. Case de carton - ultimul răcnet în arhitectură, linii peste linii - ultimul răcnet în arta plastică. - Coffee shop-uri peste coffee shop-uri dar poliţia tot călare. - Biciclişti eleganţi şi măcel de distracţie pe bani grei. - Amsterdam în moarte clinică, fără turişti în căutare de consum sofisticat. - Aici, fără comparaţii. Northern Lights nu mai este ce a fost, nici Sherpa Restaurant fără reiki masteri. Past is a different country. Mai exact, în afară de alte tragedii olandeze de canal, am nimerit şi pe un teren al artei ascunse într-un festival de teatru de păpuşi. Pop Arts Festival, vr 19 tm zo 28 feb, Theatre Bellevue, Amsterdam, lîngă Quentin Hotel, unde ne-am adăpostit de vînt şi ploaie într-un oraş circulat de turişti ca noi. Printre realităţi reflectate în oglinzi baroce şi candelabre cu cristal de Ikea, am putut vedea şi afişul cu păpuşi Barbie, păpuşi gonflabile, umane, marionete de lemn şi ochi uimiţi în plastic. Pe fugă, în ultimul moment, am reuşit să fiu singurul spectator vorbitor de altă limbă decît neerlandeza, într-un teatru de păpuşi TAMTAM. Ideea: din obiecte trimise aleatoriu de alţi păpuşari, cei doi manipulatori au încropit o poveste despre istoria omenirii. Din ciorapi deveniţi pinguini care construiesc oraşe din lemn vechi am ajuns la un pod din ferigi vii, peste civilizaţii obosite de război şi ură. Printr-o bucată de tifon devenită zînă bună, expresivitatea gesturilor începuse să prindă conotaţii neobişnuite pentru un presupus teatru de marionete. Concluzia: cu puţină imaginaţie poţi face şi o piatră să zboare. Nu e nevoie de acumulare de material nou. Orice poate fi refolosit, redefinit, reciclat. Circuitul materiei în natură rămîne acelaşi. Depinde de reprezentanţii civilizaţiei respective de cum manevrează această materie. De aici şi întrebarea olandeză de pe soundtrack care zicea ceva de genul "Încotro?". De aici şi pînă la mişcările spaţial de exacte ale dansatorilor mă despărţeau nişte paşi coborînd o scară abruptă de casă veche de Amsterdam. Acelaşi ultim moment mă ducea înspre ultimul loc din rîndul luminat spaţial. Ritmul foarte lent. Mişcări maşinale, măşti groteşti, corpuri de manechin cu expresie nulă. Ritmul se accelerează şi începe lupta dintre păpuşari şi manechine. Scena devine un teritoriu al masacrului colectiv. Maşina se revoltă. Maşina are pretenţii de personalitate. Cam asta se petrece astăzi pe aici. De la zăpadă la ploaie, de la gheaţă şi stînci la canale şi cîmpii, de la vreme bună la vreme mohorîtă. De la zîmbet la suspin, de la guri pînă la urechi la feţe lungi şi bogete de comedie tragică. Pe scurt, nimic nou sub ploaie.  | Poveste cu tramvaie şi, eventual, Jimi Hendrix (cu toate că el nu apare nici măcar ca idee în text) Este una dintre nopţile săptămânii. Cobor în fugă dealul. Ajung gâfâind în staţia de tramvai. Mă opresc. Inevitabil, încep să aştept. Altminteri, este destul de târziu. Se pare că spiritul nu ţine seama de timp, când caută ruperea de cotidian, relaxarea, adâncirea în sine... n-am bani de taxi. Mă sprijin de unul dintre stâlpii staţiei. Văd lumini în zare, un tramvai. Greşit. Aşteptarea continuă. Lângă mine, un domn ameţit, caută un foc, lasă să-i cadă din buzunar un ziar, lasă în urma-i zilele şi nopţile vieţii, se clatină, alunecă încoace şi-ncolo în abur. mi-e lene Alte lumini. Tramvaiul! Ah, îl iau, dar nu mă duce chiar până acasă. Îl iau, totuşi! E 10 seara. Pe la jumătatea drumului, atrasă de posibilitatea unui tramvai definitiv corect, cobor. Într-adevăr, povestea cu luminile şi tramvaiul se repetă, dar... se opresc, fir-ar, la depou... "şambala, nirvana, casa vrăjitoarei, ceva?"... "depou". mă întind cât sunt de lungă pe toate scaunele tramvaiului, pe toată şina, pe toată noaptea. vă amintiţi, îmi era lene. Cobor. Alerg pe jos, prin bălţi, prin zăpadă, o staţie, în căutarea adevăratei şi dublei şanse de a găsi un tramvai care să mă ducă EXACT acasă. 3 minute de aşteptare. lumini. tramvaie. Din nou m-am înşelat... mă sui pentru alte două staţii într-unul dintre monştrii cu drum semi-corect. Cobor. Mă uit în zare. Nimic. Merg pe jos. Este deja 11. şi merg şi merg Când ajung la colţul blocului, şinele se cutremură, pământul se deschide, noaptea se face zi şi simt că se apropie, EL. Da! tramvaiul corect, pe care n-am avut răbdare să-l aştept, care-ar fi trebuit să-mi fie leac pentru lene, soluţie ieftină şi străbună, somptuos, venea în urma-mi, luminând ceaţa. noapte bună  |
0 comentarii
Arhiva rubricii
Kevin Costner şi vecina de la 4IncompletVindecarePregătirea de stat... degeabaCafeneaua cu oameni circulariToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
MiscellaneaInvoluntar, tandemPovești la ibricEditorialul de luni dimineaţăCafe del SolDiversiuni şi aluviuniMicile istoriiScrisorile GeteiInsolita de marţiÎntîlniri - De dragosteCuvinte pentru înecaţiRomânia, draga de ea!Jobenul cu iepuraşiŞoseta cântăreţului de bluesinter_ziseBiciclete în BeijingIstorii inventateCompletAbilDrumul spre OzUn pic - alte întîmplări adevăratePoveştile fetei nesăbuiteCum să...Bungee JumpingInCompletAbil fantasticCeaiul de joi dimineaţăFractalul EpicZen şi arta întreţinerii motocicleteiPovestiri minimalistePUNCT...S-a întâmplat într-o joiPraful de pe tobă8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to menBlues LettersCasa cu pereţi de vântBestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)Ora de libertateautoficţiuniViaţa domnului LăzărescuÎntâmplări despre niciodatăJurnal de maimuţeCântece simple49Visăreasa-n colţul bloculuiTotul pe albPentru cine bat străzileAutorulÎnaltă ordine de ideiSticla cu cernealăVieţile altoraColecția de oreSUPER poveştiderapajeJoaca cucuvinteleBalansPublicitate