Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Cronica insolită

Scrisoare către Moş Crăciun


Matei Vişniec

27.12.2011
RFI România, decembrie 2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Dragă Moş Crăciun,

Ştiu că primeşti milioane de scrisori de la copii, dar te rog să o citeşti şi pe a mea pentru că vei vedea, e mai deosebită. Şi scuză-mă dacă fac unele greşeli de ortografie că eu am învăţat să scriu abia în toamna aceasta.

Deci, ca să trec direct la subiect, cum spune şi doamna învăţătoare, te rog să nu-mi aduci nimic anul acesta. Dar nimic, nimic. Iar dacă mă întrebi de ce nu mai vreau nimic de la tine, nici jucării şi nici cadouri, uite, îţi spun: pentru că aseară m-am uitat împreună cu bunicul la un jurnal la televizor şi m-am speriat. Tata şi mama nu mă prea lasă să mă uit la jurnale sau să ascult buletine de ştiri... "Lasă că are timp ăsta micu' mai târziu să se scârbească de lume", spune tata. Ieri seară, însă, bunicul mi-a spus: "hai să vezi şi tu ce se întâmplă prin lume". Şi vreau să-ţi spun, dragă Moş Crăciun, că am rămas cu gura căscată. Iată ce am înţeles eu din ştirile date la televizor. În primul rând am descoperit că lângă casa noastră este o "zonă" care se scufundă. Îi zice "zona euro". Bunicul mi-a explicat că zona asta se prăbuşeşte din cauza datoriilor care s-au adunat ca un munte şi apasă pe ea. Când l-am întrebat dacă şi noi suntem în zona euro, bunicul mi-a spus "ne-a ferit Dumnezeu, dar până la urmă tot ne scufundăm cu ea". Iată de ce, dragă Moş Crăciun, nu vreau să-mi aduci nimic anul acesta, dar banii pe care i-ai pus deoparte pentru jucăriile mele dă-i te rog zonei euro. Nu ştiu de cât are nevoie zona asta ca să nu se prăbuşească, dar poate că prin contribuţia mea se va mai uşura puţin. De altfel am de gând să vorbesc şi cu prietenii mei Gigel şi Costel, să le spun şi lor să renunţe la cadouri şi să cedeze contravaloarea lor în bani zonei euro. Ca s-o salvăm. Că aşa am înţeles de la televizor, că toţi trebuie să facem un efort ca să o salvăm.

Eu, în orice caz, dragă Moş Crăciun, când o să fiu mare, am de gând să muncesc ca să plătesc toată datoria asta. Chiar dacă nu am împrumutat eu banii ăştia, mă angajez deja să fiu harnic şi conştiincios şi să o plătesc până la ultimul bănuţ. Ca să nu se scufunde zona şi casa mea odată cu ea. Că aşa mi-a zis şi bunicu': "iată ce vă lăsăm noi moştenire, datoria publică". Eu nu prea înţeleg cum e cu datoria publică, din cauza asta i-am cerut bunicului să-mi explice, cum de a devenit ea aşa de mare şi mai e şi publică în plus. Bunicul însă răspunde întotdeauna cu nişte mormăituri şi pe scurt, aşa că tot ce-am putut scoate de la el a fost următoarea frază "asta e, dacă noi adulţii nu avem materie cenuşie".

Şi acum ajung la ultima mea rugăminte, dragă Moş Crăciun. Dacă poţi, adu-le în dar adulţilor nişte materie cenuşie. Eu am încercat să găsesc materie din asta, am întrebat la cofetărie şi la supermarket, chiar şi la librărie şi la chioşcul de ziare, dar s-ar părea că pe la noi nu se găseşte. Aşa că ultima mea speranţă e în tine, dragă Moş Crăciun. Nu ne mai aduce nouă, copiilor, nimic, dar încearcă să le oferi părinţilor noştri măcar câteva fire de "materie cenuşie".

Mulţumesc frumos,
Nelu, primul la carte, clasa I-a A.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer