Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Personale  Sageata  Clavecinul bine temperat (scrisori pentru Cristina)

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

1. Explicaţii care mai mult încurcă


Cornel Mihai Ungureanu

07.04.2003
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul urmator din rubrică
8 august 2000
Sînt în camera mea, acum. Am multe hîrtii aruncate pe jos, ca de obicei, iar prin fereastra larg deschisă intră mirosul ploii. Din hol se aude glasul Corinei care a venit acum de la al ei serviciu şi vorbeşte cu fratele meu. Nici nu ştiu, de ce îţi scriu toate astea?

În cutia poştală am găsit cîteva rînduri de la o revistă. Le trimisesem trei povestiri. Zic ei că le vor publica într-un număr de toamnă. Să le trimit o poză. Săptămîna trecută au fost cîteva rînduri de la Ana Blandiana. Dar ancheta mea pentru Mozaicul nu merge deloc. Nu cunoşti cîţiva scriitori?

Eu ştiu că am ceva de spus, n-am îndoieli, doar criză de timp, lipsă de încredere (uneori - întotdeauna trece), nehotărîre. Am multe proiecte şi uneori mi se pare că mă pierd în mărunţişuri, adică mă vreau scriitor, dar unde e marele roman? Sînt abia la început, dar am uneori impresia că trag mîţa de coadă.

N-am vacanţă. Nu pot. N-am nici bani să plec.
Nadia e la mare. Ar trebui să se întoarcă astăzi. Nu prea pot scrie despre ea. Am reţineri, adică. Lumea noastră e frumoasă, dar multe nu se spun. Aşa a fost mereu. Părinţii ei ar prefera să lucrez, să am un salariu apreciabil, etc. Cred că şi ea.

Corina şi Dan mă încurajează mereu cu scrisul. Fără ei mi-ar fi fost mai greu. Corina însă nu mai are deloc timp să se uite peste ceea ce scriu. Altădată îmi mai corecta. Mă ajută privirea din afară. Dan mă ajută moral. Dar şi să-mi listez ce scriu. El mi-a dat şi calculatorul ăsta vechi, să scriu pe el.

Nu prea ies. În baruri adică. Doar uneori. Nadia are mulţi prieteni. E o fire deschisă. Cînd e şi ea în oraş, ne vedem în fiecare zi - uneori şi cu alţi prieteni. Cînd ea nu e, eu lucrez, mă plimb singur.

Nu ştiu dacă sînt în stare să mai fiu un bun prieten. Cîndva eram. Îţi trebuie multă atenţie. Trebuie să fii pe fază. Tu ce faci? Am fost la Internet, dar nu era un mesaj de la tine. Poate ai plecat din nou.

Părinţii mei au murit mai demult. Mama era contabilă. Tata - economist. Eu n-am să fiu contabil.

Maruşka mi-a dat pixul ăsta. Am să scriu şi Dilemei cu el. Maruşka e prietena cehă a Nadiei. Aştept un telefon şi tot nu vrea să sune. Eu nu sun la tine pentru că n-am bani.

Şi ştiu că ţi-am promis povestiri, dar n-am trimis. Da' asta nu-i problemă aşa mare, mă gîndesc că vei citi poate cărţile, că de recitit...te-ai plictisi! Mi-am făcut un ceai bun, dar arde încă. Am terminat Un veac de singurătate aseară. E cald la mine, în casă, chiar dacă afară s-a răcorit un pic.

Sînt îmbrăcat în cămaşa de la Ioana. Cred că-s vreo şase ani de cînd mi-a dat-o. Nu mai ştiu nimic de Ioana, dar aseară am citit ce-mi scrisese pe o carte de poezii (aproape pe fiecare pagină). Ioana şi Ane sînt prietenele mele, înainte de Nadia şi nu neapărat în acelaşi sens. Deşi... Explicaţii care mai mult încurcă!

Tu să te bucuri de vacanţă! Eu îţi trimit zîmbetul meu.


Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer