Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Scrisorile Getei

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Festivaluri, trac, piesă pe muzică


Geta Pop

01.07.2003
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Azi trebuia să mergem la festivalurile de la şcoala fetei, fiecare clasă cu ceva. Nu şi-a dorit să venim, cred că din cauză de critica mea.

Am primit programul, azi am aflat că e o piesă şi muzică scrise de fătucă şi de încă două din clasă, melodii interpretate. Fătuca a avut rolul principal, doar ea a scris partea care nu se cântă, aia cu dialogurile, ea a fost valetul, a vorbit în accent britanic. Noroc cu băietul, că anul trecut a terminat cu brio clasa a opta, de banchet i-am luat costum, a luat fata vestonul, cămaşa şi papionul, cam atârnau pe ea, şi-a pus şi o cocoaşă, să mai salte vestonul pe ea, să pară bătrân, a fost succes total. Cea mai bună punere în scena, cei mai buni actori.

Când să intre pe scenă a întrebat-o una dintre profesoare dacă are trac, plină sala, numai noi nu eram, i-am respectat dorinţa, a răspuns că nu are nici un fel de trac, abia aşteaptă.
Repetiţiile s-au făcut în paralel, cu diriginta, au urmat tot ce zicea ea la repetiţiile oficiale, în pauză se sfătuiau cum să joace piesa cum vor ei.

Au fost cei mai mult aplaudaţi, aşa încântată a venit acasă...
- Mami, toţi profesorii au venit să mă felicite, chiar şi directorul, plus oameni pe care nu-i cunosc, care erau în sală, până şi profesorul "L" care nu mă suporta a venit să dea mâna cu mine. Cât am jucat pe scenă m-am uitat şi la ei, râdeau cu lacrimi, când a venit directorul să dea mâna cu mine, numai cu mine a dat, a zis că nu ştia că sunt aşa bună actriţă.
I-am răspuns:
- Numai ieri m-au sunat de la Hollywood, a trebuit să le resping oferta, trebuie să mă ocup de educaţia mea.
- Nu puteai să taci?
- Nu, dar i-a plăcut ce am răspuns. Trebuia să o vezi pe dirigintă când am început să jucăm, nimic nu am ascultat din ce ne-a spus, toţi copiii din sală au început să aplaude, părinţii lor au râs, profesorii la fel, în fond noi am scris piesa, am jucat cum vrem noi. Poţi să-mi dai 1$ şi 50 de cenţi? Să-mi cumpăr şi eu măcar o poză, cu atâta se vând şi aş vrea să am una.
- De ce nu m-ai lăsat să vin să te filmez?
- Dacă veneaţi voi aveam trac.
- Personajul principal, autor, capul răutăţilor cu indicaţii de regie şi eu să nu văd?
- Nu ştiam dacă nu mă cerţi. Putea ieşi şi rău.
- Dacă voi toţi v-aţi bucurat să scrieţi, să interpretaţi, să fie aşa cum vă doriţi voi şi restul colegilor din şcoală, nu e nimic dacă la cei maturi li se pare că nu iese bine, e foarte bine că încercaţi. Îmi pare bine că a ieşit foarte bine. Nu mă supăram nici dacă nu ieşea aşa bine, deşi nu avea cum să nu iasă bine când v-aţi pus toţi să faceţi ce vreţi voi, nu să staţi ţepeni să învăţaţi ceva şi să reproduceţi, mai ales dacă nu simţiţi asta.

Geta


Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer