Huiduieli la teatru - Dezbaterea de la TNB

Short moments din dezbaterea din seara asta (21 octombrie 2007), plecată de la un "ruşine" strigat la premiera unei piese de la TNB. (background aici)

Dialog cu Claudiu Bleonţ:
- Dar după incidentul de săptămîna trecută, cum aţi jucat astăzi?
- Am mai avut un spectacol, nu am nici o problemă.
- Dar ştiind că acum e dezbaterea, cum v-aţi simţit înainte de a intra pe scenă?
- La fel.
- Nu v-a mobilizat deloc? Să arătaţi că sunteţi mai bun decît acel "ruşine" strigat?
- Nu. M-a inhibat. Pentru că nu e uşor să stea cineva cu ochiul pe tine.
- Dar n-aţi jucat mai cu grijă?
- Ba da.
(între timp, Florina Cercel intervine, protestînd "nu poate nimeni să ne strige ruşine. Nu se reacţionează aşa într-o sală de spectacol")
- Încă o întrebare. De DA sau NU. Dacă aţi fi fost spectator în seara asta, aţi fi aplaudat-o la monolog pe doamna Cercel care protestează acum? Răspundeţi cu da sau nu.
- Nu.
- OK. Nici eu, dar o parte din public a făcut-o. Iar asta înseamnă repere diferite.
- Da, dar eu nu aplaud în timpul...
- Dada, ştiu. Tot ceea ce vroiam sa spun e că fiecare are reperul său. Şi e dreptul lui să se manifeste în spaţiul public.

O jumătate d oră mai tîrziu, Florina Cercel se aşează mai aproape d mine
- Nu poţi să vii şi să-mi spui că nu sunt bună. Nu ai voie!
- De ce?
- D-aia!
- Ăsta nu e un argument.
- Eşti în casa mea, n-ai voie să nu mă respecţi.
- Sunt în spaţiu public, am plătit bilet pentru nişte servicii pe care trebuie să le prestaţi.
(la replica asta, doamna Cercel mi-a întors spatele)

Alt dialog cu un tînăr actor, Răzvan Oprea.
- Nu poţi să strigi că nu-ţi place o piesă cînd eşti într-o sală de teatru, trebuie să ieşi.
- De ce? Plătesc bilet, mă aştept să primesc ceva pt. banii mei, dacă nu primesc, pot să protestez.
- Asta faci la curve.
- E exact acelaşi lucru. Plătesc pentru nişte servicii.
- Nu e acelaşi lucru, teatrul e o dezbatere. Nu e entertainment.
- Ba nu, e entertainment. Dezbatere e la tine în sufragerie, cu cîţiva oameni, eventual prieteni.

Între toate aceste dialoguri există multe momente care m-au făcut să mă gîndesc că nu există nici o şansă să se îmbunătăţească industria teatrului pînă nu mor toţi cei care sunt acum angajaţi la TNB. Îmi pare foarte rău pentru concluzia mea, dar suntem în lumi diferite; ei cred că noi nu ne putem pronunţa asupra lor pentru că sunt MATERIAL SACRU.

Şi mai sunt momente în care mi-a fost f ff milă de actorii care stăteau în faţa noastră, la receptat pietre în plex (toată distribuţia piesei).

Îmi era f ruşine (ba chiar frică) cînd am ajuns la TNB, dar m-am încurajat gîndindu-mă că e mai uşor să-i desfiinţez din spatele computerului, fără să-i confrunt în faţă şi-ar fi cazul să mă alătur celor care luptă cu ei p scenă şi să mă dovedesc ceva mai curajoasă:)

Bleonţ a plecat p la mijlocul disputei, Caramitru l-a invitat pe Răzvan să facă parte din nush ce comisie (Răzvan, sper să zici NU) ca să-i închidă gura, iar eu am plecat după o oră juma să-mi fac bagaje că am avion în cîteva ore.

* Cînd mă întorc sper să-mi fac timp să descriu lucrurile şi din perspectiva actorilor. Mai ales că a stat lîngă mine şi-am conversat delicios, minunatul Ion Sapdaru (pe care l-aţi vzt în A fost sau n-a fost?)


(Articol preluat de pe Blogul Cristinei Bazavan, 21 octombrie 2007)

---

Lista articolelor pe această temă poate fi găsită aici.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.