Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Fragmentarium

Visul unei nopţi de vară


William Shakespeare, traducere de Ştefan O. Iosif

11.11.2009
Editura Pandora M
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
William Shakespeare
Visul unei nopţi de vară / A Midsummer Night's Dream
Editura Pandora M, 2009


ediţie bilingvă
traducere de Şt. O. Iosif
ediţie revizuită, introducere şi note de Dan Amadeu Lăzărescu


Citiţi fragmente din introducerea acestei cărţi.

*****

Actul 1. Scena 1
(La Atena. Sală în palatul lui Thezeu. Intră Thezeu, Hippolyta, Philostrat şi suita.)

Thezeu:
Acum, frumoasă Hippolyta, ceasul
Unirii noastre îşi zoreşte pasul.
Trec patru mândre zile de-aşteptare
Ce-aduc o altă lună; dar îmi pare
Că prea încet de tot cea veche scade,
Şi-mi tot amână dorul meu cel viu.
Ca maştera bătrână care roade
Prea mult din câştigul unui vitreg fiu...

Hippolyta:
Curând în ale nopţilor abisuri
Cad patru zile şi degrabă pier;
Şi patru nopţi cu-alaiul lor de visuri,
Când arc de-argint nou-încordat pe cer
Va străluci din bolţile albastre
Crai-Nou la sărbătoarea nunţii noastre.

Thezeu:
Adună, Philostrat, tot tineretul
Atenei, la petreceri şi la jocuri,
Deşteaptă-al veseliei duh zburdalnic,
Gonind melancolia, palid oaspe,
Ce n-are niciun rost pe-aceste locuri.
(Philostrat iese.)
Cu spada te-am peţit eu, Hippolyto!
Iubirea, ca vrăjmaş ţi-am cucerit-o;
Dar ziua nunţii noastre vreau să fie
Prilej de pace şi de bucurie!

(Intră Egeu, Hermia, Lysander şi Demetrius.)

Egeu:
O, slavă lui Thezeu, preaînaltul Duce!

Thezeu:
Ce veşti preabunul meu Egeu mi-aduce?

Egeu:
De Hermia vin, Doamne, a mă plânge,
Fiica mea, şi inima-mi se strânge.
Demetrius, apropie-te. Iată
Stăpâne, cel pe care eu, ca tată,
Copilei mele l-am menit de mire...
Lysander, vino-încoace: Vezi, o, duce,
Aceasta-a scos pe fata mea din fire.
Da, tu, Lysander. I-ai trimis aceste
Scrisori, şi-n nopţi cu lună, sub ferestre,
I-ai îngânat cu glas înşelător
Înşelătoare stihuri de amor;
Tu ai momit-o cu brăţări din plete,
Cu jucării, cu broşe, cu inele,
Cu vorbe fermecate şi preţioase,
Cu fleacuri, glume proaste, dar frumoase,
Solii primejdioase pentru fete.
Mi-ai scos din minţi copila-ascultătoare
Şi ascultarea ce-mi era datoare
Ai prefăcut-o-n oarbă răzvrătire.
De-aceea eu, stăpâne preamărite,
Fiindcă ea nu vrea să se mărite
Cu tânărul ce eu i-l dau de mire,
Aşa cum este legea din bătrâni:
Părinţii-s pe copiii lor stăpâni.
Să-mi facă voia, sau, dacă nu vrea,
Pe Thanatos de mire să şi-l ia!

Thezeu:
Ce spui, frumoasă fată? Eşti datoare
Să vezi un zeu în tatăl tău. El doar
Te-a înzestrat cu-al frumuseţii dar...
În mâna lui eşti ca un chip de ceară,
Ce-i porţi tiparu-n forma omenească:
El poate să-l păstreze-ori să-l zdrobească.
Demetrius e-un tânăr demn de tine.

Hermia:
Lysander e de-asemeni demn.

Thezeu:
Prea bine,
Dar e, Demetrius, mai prejos de tine,
Căci n-are-îngăduinţa câştigată
A celui care, Hermia, ţi-e tată.

Hermia:
O, de-ar vrea,
De-ar şti cu ochii mei să vadă tata!

Thezeu:
Să vadă ochii tăi cu judecata
Bătrânului tău tată, s-ar cădea!

Hermia:
Cer, duce, îndurare, cu-îndrăzneală,
Mă-ndeamnă feciorelnica-mi sfială.
Dar nu ştiu ce putere mă supune
Şi-mi dă-naintea îndurării tale
Curaj sfielii mele feciorelnice,
Să-mi spun pe faţă cugetele mele.
Doresc să ştiu la ce pedepse grele
Voi fi supusă, de mă-mpotrivesc
Să iau de soţ pe-acel ce nu-l iubesc.

Thezeu:
Ar trebui să mori, or să stârpeşti
În tine toate poftele trupeşti.
Întreabă-ţi dar, frumoasa mea copilă,
Pornirile ce-abia mijesc în tine
Şi sângele ce-ţi clocoteşte-n vine
Aşa zglobiu, şi dacă nu ţi-e milă
De anii tăi cei tineri să-i petreci
De-a pururi între zidurile reci
Ale-unui schit, în haine de vestală,
Slăvind în imnuri stearpa lunii pală?...
O, fericite de trei ori acele
Ce-şi stăpânesc pornirile, că ele
Sporesc alaiul sfintelor fecioare!
Mai fericită-i totuşi mândra floare8
Ce prin mireasmă-şi supravieţuieşte;
Pe spinu-i feciorelnic vezi cum creşte
Ursita sa tânjească şi să piară
În trista-i fericire, ca să moară.

Hermia:
Mai bine-atunci să cresc şi să tânjesc,
Să mor, - decât vreodată să-mi mânjesc,
Jertfind acestui tânăr viaţa mea,
Al cărui jug urât de l-aş purta,
Mi-ar umili şi cuget şi simţire.

Thezeu:
Ai încă patru zile de gândire,
Dar când Crai-Nou răsare - zi aleasă
De mine şi iubita mea mireasă
Spre-a ne serba unirea - te găteşte
De moarte, sau de nu, îndeplineşte
Voinţa părintească, sau în faţa
Altarului Dianei te închină,
Jurând că-n veci rămâne-vei străină
De dragoste, şi castă toată viaţa!

Demetrius:
Ascultă, mândră Hermia, povaţa
Măritului stăpân, şi tu, Lysander,
Nu cuteza să ceri ce nu se poate,
Că nu eşti nici iubit, nici n-ai dreptate.

Lysander:
Demetrius, dac-o iubeşti pe Hermia, şi tatăl
Iubitei tale te iubeşte, iată-l!
Însoară-te cu el! Şi lasă-mi mie,
Pe Hermia, fiica lui, soţie!

Egeu:
Mă iei în râs, Lysander! Da, el are
Iubirea mea, şi-i dărui tot ce am.
Copila e a mea, şi, prin urmare,
I-o dau acestui om de nobil neam.

Lysander:
Eu, duce, sunt de neam bogat la fel,
Şi sunt iubit mai mult decât e el.
Norocul mi-a surâs mereu şi-n toate,
La fel cu-al lui, de nu mai mult chiar, poate.
Un lucru însă meritul mi-l creşte:
Căci Hermia pe mine mă iubeşte.
Cum deci să las eu drepturile mele?...
Demetrius a izbutit să-nşele -
O spun aci - pe fata cea frumoasă
A lui Nedar, Helena - şi o lasă
Acum să plângă şi să-i ducă dorul,
Căci ea-şi adoră şi-azi amăgitorul,
Şi astăzi îl iubeşte ca pe-un sfânt,
Pe-acest om crud, nedemn de crezământ!

Thezeu:
Mărturisesc c-am auzit şi eu
Vorbindu-se de-aceasta; gândul meu,
Demetrius, era dorit să-ţi ceară
O lămurire; dar mă-mpresurară
Atâtea treburi mult mai însemnate,
N-avui răgaz să mă-ngrijesc de toate.
Ci vino, tu, Egeu, şi tu, băiete,
Vreau să vorbesc cu voi mai pe-ndelete.
Iar tu, frumoasă Hermia, alege:
Ori îţi supui voinţei părinteşti
Voinţa ta, ori, de nu voieşti,
Vei fi jertfită după vechea lege,
Ce în Atena-i încă în fiinţă,
Şi-a cărei puternică sentinţă
Noi nu putem nicicum s-o îndulcim:
Sau intri-n schit, sau dormi în ţintirim.
Să mergem, Hippolyta mea! Egeu,
Demetrius, urmaţi alaiul meu:
Am trebuinţă să vorbesc cu voi
Asupra marilor serbări, şi-apoi
Purcede-vom aşa cum legea cere...

Egeu:
Supuşi noi te urmăm, şi cu plăcere!

(Thezeu, Hippolyta, Egeu, Demetrius şi oamenii curţii ies.)

Lysander:
Ei, dar ce-ţi păliră trandafirii
Obrajilor?

Hermia:
Din pricina mâhnirii
Că ochii mei, învăluiţi de nori,
Nu pot stropi aceste biete flori...

Lysander:
Vai, din mulţimea cărţilor cetite,
Din basmele ce-mi fură povestite,
Ştiu că iubirea când e-adevărată,
În cursul ei e-întruna tulburată
Şi foarte rare-s zilele-i senine...
De pildă-atunci când s-ar şti de toţi,
O mare deosebire între soţi
De naştere... Poţi plânge cu suspine

Hermia:
Când cel iubit e mai prejos de tine!

Lysander:
Când, altădată, iar, nepotrivire
De ani...

Hermia:
Când bătrâneţea se uneşte
Cu tinereţea, ce nenorocire!

Lysander:
Când unul din părinţi nu se-nvoieşte...

Hermia:
O, chin din iaduri! Să-ţi alegi bărbat
Prin ochi străini...

Lysander:
Sau dacă s-a-ntâmplat
Ca doi ce se iubesc să se aleagă,
Războiul, boala, moartea, lumea-ntreagă,
Toţi împotriva lor acum se-ncheagă,
Făcând norocul lor fugar să piară
Ca sunetul, ca umbra sau ca visul,
Ca fulgerul ce-o clipă scânteiază,
Că nici n-apucă cineva să-l vază,
Să-i strige: ,,Stai!" - şi e-nghiţit de-abisul
Întunecimii... Vai, aşa se duce
De repede tot ceea ce străluce!...

Hermia:
Dar dac-aceasta-i voia sorţii rele,
Să îndurăm şi noi primejdii grele.
Ca toţi iubiţii, - noi s-avem răbdare,
nu-i pe lume-amor lipsit de chin,
De gânduri negre şi de-adânc suspin,
De dor, de lacrimi şi de griji amare!

Lysander:
Un sfat cuminte, Hermia. Ascultă:
Am o mătuşă cu avere multă,
Avută-n ani, săracă în copii,
Ea stă la şapte poşte de aci
Şi mă iubeşte ca pe-un fiu al ei.
În casa-acestei vrednice femei
Vom merge şi ne vom căsători;
Acolo nu ne poate urmări
Urgia vreunui jude din Atena...
O, Hermio, mi-eşti dragă! Te strecoară,
Din casa părintească, mâine seară;
Te-aştept în crângul unde cu Helena,
Frumoasa ta prietenă, te-aflai,
Întâia oară la o sărbătoare
A unei mândre zile-ntâi de mai!

Hermia:
Lysander, jur pe arcul cel mai tare
Al lui Amor, pe agera-i săgeată
Cu vârful de-aur, pe cea mai curată
Şi albă porumbiţă a Cytherei,
Pe milostiva zână-a-mperecherii
Acelora ce se iubesc, pe-aleanul
Ce-o mistuia pe Dido, când vicleanul
Troian a părăsit-o, şi pe toate
Făgăduinţele de-amor sfărmate
Mai multe de bărbaţi ca de femei -
La miezul nopţii, mâine, vin unde vrei!

Lysander:
Te-aştept, iubito... Uite pe Helena!

(Intră Helena.)

Hermia:
Bine-ai venit, frumoasa mea Helena!

Helena:
Tu-mi zici frumoasă? Nu-mi mai zice astfel!
Tu eşti pentru Demetrius frumoasă,
Luceferi ochii tăi sunt pentru el
Şi vocea ta e mai armonioasă
Ca trilul ciocârliei, când păstorul
L-ascultă vesel, când dă-n verde-ogorul
Când vezi măceşul scânteind în floare
O! Dacă boala e molipsitoare,
De ce n-ar fi şi vraja frumuseţii?
Ţi-aş lua din ochi văpaia, nurii feţii
Şi armonia dulcelui tău glas.
Şi lumea, dac-ar fi a mea, te las
Pe-ntreaga lume să rămâi stăpână,
Demetrius al meu doar să rămână!
Învaţă-mă cum să-l privesc şi spune
Prin ce ascunse vrăji îl poţi supune,
Arată-mi taina frumuseţii tale...

Hermia:
El mă iubeşte, chiar de-i fug din cale,
Deşi mă uit la el urât...

Helena:
O, dacă
Aş şti cum să mă uit la el, să-i placă!

Hermia:
Deşi-l gonesc şi-l cert, el tot mă cere...

Helena:
Vai, plânsul meu nu are-acea putere!

Hermia:
Deşi-i arăt dispreţ, el mă slăveşte...

Helena:
Eu îl slăvesc, el mă dispreţuieşte.

Hermia:
Ce-s vinovată eu dacă-i nebun!

Helena:
O, de-aş putea şi eu la fel să spun!

Hermia:
Ascultă, şi fii veselă, Helena:
Eu şi Lysander părăsim Atena.
Când pe Lysander-ntâi eu l-am văzut,
Ce paradis oraşul mi-a părut!
Şi vezi, aşa puternic e misterul
Amorului, că-n iad îmi schimbă cerul!

Lysander:
Cuvintele acestea nu te mint:
Când mâine, în oglinda apei clare
Îşi scaldă Hebe faţa ei de-argint,
Stropind câmpia cu mărgăritare,
Pe lângă zidul falnic al arenei,
Ne furişam prin porţile Atenei...

Hermia:
Şi-n poieniţa unde amândouă,
Pe stratul de brânduşe plin de rouă,
Ne hodineam în dimineţi senine,
va-ntâlni Lysander-al meu pe mine.
Pe urmă, întorcându-ne privirea
De la Atena,
Şi vom cuprinde totul din privire
Să căutăm cu grijă, în neştire,
Prieteni noi, tovărăşii străine...
Tovarăşă de-amor, rămâi cu bine,
Te las, şi facă-ndurătorul Joe,
Demetrius al tău să-ţi intre-n voie...
Lysander, nu uita... De-acuma, cată
Să ne lipsim privirea însetată
De dragoste, căci noaptea va veni.

(Iese Hermia.)

Lysander:
Îmi ţin cuvântul, Hermia, să ştii!

(Iese prin dreapta. Hena se îndreaptă spre palat, în vreme ce cortina cade.)

Helena:
Cât poate fericirea să-i răsfeţe!
Nu-s mai prejos de ea în frumuseţe.
Dar ce folos? Demetrius nu se-ncrede
În ce ştiu alţii, 'n ce Atena vede.
Robit de ochii Hermiei se-nşală
Cum eu, robită lui, cad în greşeală.
Din tot ce-i josnic, găunos, din pleavă,
Iubirea făureşte-un chip de slavă.
Ea nu cu ochii vede, ci cu gândul.
Închipuindu-l orb, înaripându-l.
Pe Cupidon, ştim că smintită pripă
Stă-n ochii lui legaţi, pe-a lui aripă
Iubirea, ştim cu toţii că-i un copil;
Se-nşală şi orbecăie umil,
Precum ştrengarii care jură-n şagă,
Nimica de iubire nu o leagă.
Când n-avea ochii Hermiei în minte,
amăgea-în potop de jurăminte.
Dar i-a simţit aprinsa ei văpaie,
Şi tot potopul s-a-nmuiat în ploaie.
Demetrius va afla din gura mea
Că mâine va fugi iubita sa.
Şi mâine-i va porni în căutare,
Aflând prin mine-această taină mare.
Mă voi alege doar că-l voi vedea,
Tot căutând-o pe rivala mea!

(Iese.)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata De ce nu dispare teatrul?, Eugen Păsăreanu (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Un bărbat pe nume Ove, Fredrik Backman, traducere de Andreea Caleman (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Basarabia decapitată, Valentina Sturza (2.0/5 - 1 vot)
Sageata Nuda Veritas. Din crimele comunismului, Nicolae Stroescu-Şovarna (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Răni deschise 5 (II), Solomon Marcus (5.0/5 - 4 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Cronici de atelier
Sageata Semnal editorial
Sageata Carte de Humanitas Fiction
Sageata Generaţia Polirom


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer