Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  inter_zise

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ana şi păpuşile


Anda Cadariu

27.08.2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Sora mea, Ana, este cea mai frumoasă fată din lume. Cînd era mică, bunica noastră îi cosea, la maşina ei Doina, păpuşi pe care le îmbrăca identic cu ea. Anei nu-i plăcea acest obicei al bunicii. Nu ştia de ce.
Dar eu ştiu: Ana nu e ca alţi oameni, şi faptul că era îmbrăcată la fel cu păpuşile o uniformiza, o făcea să pară doar o fată între altele.
Sora mea e specială şi inteligentă, bună la suflet şi generoasă. Studiază acum ca să devină medic veterinar. Tata îi spune "bişturic", iar bunicul - "ghimizdroc".
Anul acesta, de ziua mea, mi-a luat flori. Şi mi-a făcut o felicitare cu mînuţa ei. Pe ea scrie că eu sînt cea mai bună soră din lume, dar nu e adevărat, pentru că nu eu, ci Ana e cea mai bună soră din lume.
Păpuşile Anei stau în camera ei, pe rafturi. Printre ele se odihnesc şi ursuleţii Boo-Boo şi Fjord. Ana a crescut, are peste douăzeci de ani, dar eu tot îmi amintesc de vremea cînd îi schimbam scutecele.
Odată, pe cînd avea trei ani, am dus-o la munte, la bunicii din partea tatii. Şi i-am dat agrişe necoapte, minţind-os-au copt deja, doar ca s-o văd cum se strîmbă. Avea o faţă incredibil de drăguţă cînd se strîmba.
Acum e la mare, cu prietena ei, Olga. Mi-e dor de ea, aşa că mă uit la păpuşi. Una e îmbrăcată într-o rochiţă albastră, alta are pantaloni scurţi şi un tricou, iar alta e îmbrăcată într-o fustă plisată şi cămaşă. Bunica îi făcea aceste păpuşi la ocazii speciale: cînd a terminat clasa I, cînd a avut un concert de pian sau cînd a plecat pentru mai mult timp la munte.
Ana e înaltă, slabă, are părul destul de scurt, are două urechi mari, graţioase şi ochii negri. Momentan poartă aparat dentar, ceea ce o enervează cumplit.
Îmi inventariază toţi prietenii băieţi: ăla-i bun, ăla nu-i bun. Are grijă de mine: îmi face sandvişuri calde, mă duce cu ea la ştrand, îmi cumpără parfumuri.

*
Mai ţii minte, Ana, cînd ne priveam amîndouă în oglindă şi ne admiram reciproc? Eu vroiam să am dinţii tăi şi tu pe-ai mei, şi la fel se întîmpla şi cu nasurile. De păr ce să mai vorbim, am fi făcut schimb oricînd! Mie-mi place foarte mult cum arăţi şi chiar cred că am cea mai frumoasă soră din lume. Creieraşul nici nu-l mai menţionez - mai ales cînd te apucă ironiile, eşti briliantă.
Aveam opt ani pe cînd mama era la maternitate şi urma să te nască. Era decembrie şi pe stradă era Revoluţia. Ce bine că părinţii nu te-au botezat Victoria, era un nume tare la modă pe-atunci.
Mama nu s-a panicat deloc în decembrie '89, colegele ei de salon erau mult mai speriate. Dar ea - nu, şi a scris şi o piesă de teatru despre asta, ştii şi tu de fapt, o piesă care ne place amîndurora.
Oare-ţi mai aminteşti cînd îţi spuneam poveşti seara? Şi-apoi, cînd ai mai crescut, mai ţii minte cum te făceam "avion", ţinîndu-te pe genunchi în timp ce eu eram culcată pe spate? Dar cînd făceam karate mai ţii minte? Şi cînd ţi-am turnat un pahar de apă rece în cap, fiindcă nu vroiai să te trezeşti dimineaţa să mergi la şcoală?

Ştiu că ţie nu ţi-au plăcut niciodată păpuşile. Acuma eşti plecată la mare, aşa că mă voi ocupa eu de ele.

*
I-am aruncat ieri Anei păpuşile la gunoi. Asta nu înseamnă neapărat că i s-a terminat copilăria. Înseamnă doar că a scăpat de surogate. Sînt curioasă ce-o să zică în momentul în care o să-şi dea seama ce-am făcut. O să se bucure? O să se supere? Poate totuşi ţinea la păpuşile astea.
Erau trei.
Nici una nu semăna cu ea.
Pe toate le chema Ana.
Dar Ana mea e una singură, cea mai bună soră din lume.

*
S-a întors Ana de la mare. Nu şi-a mai găsit păpuşile. Mi-a spus că nu le-a aruncat pînă acum fiindcă sînt făcute de bunica, la care ţinem amîndouă foarte mult. Dar nu-i pare rău că a scăpat de ele.
E un gol în camera ei de cînd le-am aruncat. O să-i cumpăr nişte cărţi în locul lor.
De cînd nu mai are păpuşile, Ana e mai zîmbăreaţă. Se îmbracă mai frumos, învaţă mai bine la şcoală, nu o mai enervează aproape nimic.

*
Trei păpuşi pe care le chema Ana şi o soră vie, adevărată, frumoasă. Am ales să arunc păpuşile şi să-mi păstrez sora. Nici o păpuşă din lume n-ar putea-o egala. Poate pentru că sora mea, Ana, este cea mai frumoasă fată din lume. Dacă aţi cunoaşte-o, şi vouă v-ar plăcea de ea.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • decizie
    mastic, 28.08.2010, 17:14

    Bag de seama ca lumea e scena ta, oricum, dificila decizia de a pastra.

Spacer Spacer