Jurnal de octombrie

30 octombrie. birou necunoscut. uşi deschise cu cartele. intrăm pe culoar. ne aşezăm fiecare la mesele noastre. tastăm.
31 octombrie. birou necunoscut. uşile se deschid singure. parcurgem culoarul pe o bandă rulantă. ne duce către o altă uşă. încercăm să o deschidem este încuiată. avem însă tastaturi portabile. ne aşezăm. tastăm.
30 octombrie. ne aşezăm la volanul unei maşini necunoscute, cu număr cunoscut. conducem. străzile au aceleaşi direcţii ca şi înainte. ajunşi acasă - fierbem ceaiul.
31 octombrie. fără ca noi să mişcăm nici un deget, maşina trece de la starea de repaos la cea de mişcare. pe haosul suspendat, noi nu ne mai descurcăm, dar ne ajută mecanica. spiritele sunt doar măşti pe care s-au storcit înainte nişte roşii nesănătos de roşii. sărim în două labe. ne agăţăm de stăpân. ajunşi acasă, ne fierbem în oţet.
30 octombrie. dăm telefoane. lumile se apropie. la capătul firului-undă se aud voci albastru necunoscute. cuvintele trec dintr-o parte într-alta fără probleme. cineva inventase toate acestea, dar era mult prea departe. deja eram noi înşine.
31 octombrie. stai în faţa ecranului. în faţa ta lumea.
30 octombrie. comanzi nişte partituri pe okazii.ro. romanţe, tangouri, foxtrot-uri. până să ajungă la tine, ţi-a fost testată fidelitatea faţă de relaţia cu dublu sens - "eu îţi trimit prin poştă, iar tu plăteşti la primire". ai acceptat, te-ai parfumat cu Încredere (parfum pe care nu-l foloseşti decât rar, pentru că nu totdeauna este bine să miroşi a reguli păstrate până la capăt; preferi Opiu - pentru bărbaţi). pe drum către oficiul poştal, te întâlneşti cu prietena ta din ţara Timişoara, judeţul Australia şi cu prietenul tău scriitor din Bucureşti via America şi porţi conversaţii cu ei, aflând lucruri interesante, care deschid posibilitatea unui pas într-o direcţie necunoscută până atunci. păşeşti şi ajungi în
31 octombrie. zi în care primeşti coletul, îl deschizi şi, printre toate vechiturile notate ca muzică, găseşti un bonus de la bărbatul de la capătul ţării, care - văzându-te artistă, ţi-a trimis un pachet de cărţi poştale cu Lenin, o revistă Viva din anul 2000 şi un poster mare din interiorul căruia zâmbeşte Iuliana Tudor (?!!) semnând tandru declaraţia de eternitate "cu drag, Iuliana Tudor!". găseşti dimensiunea absurdă (pentru că în cărţile tale de bucate nu se găseşte condimentul vedetelor) şi laşi coletul undeva, în praf, în colţ. cu prietenii te vezi în curând, pentru că ceaiul e gata.