Ajunsesem la mare.
Moment peste mare
Te iau cu mine peste mări şi ţări, peste nori şi prin turbulenţe atmosferice, peste temple budiste,prin mall-uri sufocante, cafenele mai vesele şi mai triste. Ne plimbăm cu bicicletele ruginite prin oraşe vechi, oraşe noi, oraşe spaţiale, transpirate. Mîncăm salate iuţi şi supe fierbinţi, bem ceaiuri de ghimbir, tragem poze deştepte, rîdem că nu avem habar pe unde să o luăm dar ajungem acolo unde trebuia să fim, ne uităm în jur şi vedem că lumea se uită la noi, ne uităm în jur şi lumea e a noastră. Scena balconului se repetă în fiecare dimineaţă roşiatică, marea e mereu undeva aproape, sarea e tot bună în bucate. Noi sîntem reginele care călăresc cai sălbatici în deşert, în timp ce picurii se preling pe ţevile prin care curge deşeu toxic. În timp ce secrete de stat sînt dezvăluite cu viteza iluminării spirituale, noi stăm pe balcon şi împărţim ceaiuri miraculoase şi vorbe aromate. Nu ne gîndim la psihoze şi la tentaţii corporale. Luăm aer în piept, îl stocăm bine şi îl scoatem pe nări sub formă de flăcări. Dragonii ajung tatuaje şi totul se solidifică pe epidermele noastre care devin solzi fosforescenţi. Inspiraţia face momentul. Momentul face eternitatea. Noi împărţim balconul. Peste marea cea mare.
