Înapoi la viaţa de trib / Emisie la perete în timp real de ploaie

Înapoi la viaţa de trib
 
Da, înapoi la viaţa de trib. Nu în sensul antropologic, ci în cel social. Reîntoarcerea, pentru că o perioadă zdravănă de timp ea va fi punctul central al existenţei post-călătoare, se manifestă în diferite forme. Raportarea la reîntoarcere este însă ceea ce ne interesează şi mai tare. Cum se vede lumea de după, cum se văd oamenii în oglinzile proptite pe scara lor mai nouă şi mai veche de valori, cum se vede evoluţia şi ce se mai aude legat de sentimentul de apartenenţă. Cutremurător de schematică această abordare. Cum a început, cum a evoluat şi înspre ce duce. Mai întîi trecem de valul incertitudinilor, după care tăiem în carne vie pentru a ne scoate din timpane acele melodii care ne fac minţile să scârţîie, după care trecem la restabilirea unei oarecare ordini şi implementarea rutinei. Am lăsat jos suliţele şi ne-am retras pentru o vreme la vatră.
 
Atunci au reînceput întîlnirile cu oamenii de demult, cu oamenii recenţi, cu fiecare în parte şi cu toţii laolaltă. Mîncăm, bem, restabilim contactul prin istorii comune. Adaptarea asta smulge puţin cîte puţin din tine, aşa încît nu mai ştii dacă zici lucruri ca să-ţi recîştigi locul în trib sau de dragul de a fi auzit. Sunt sau nu cuvintele tale, e sau nu râsul tău. Cu mască sau fără, ce n-ai face ca să fii din nou înconjurat de oameni care îţi ştiu istoria, care îţi urmăresc evoluţia, care au din cînd în cînd grijă de perierea orgoliului. Pentru că te-ai obişnuit să fii găzduit de alţii, parcă ai şi uitat cum e să fii tu gazda. Aici rolul tribului este vital. Ochii şi urechile se adună la poveşti, vinul curge şi toată lumea pare să-ţi cînte în strună reciproc. Fiecare îşi cîştigă sau nu dreptul la rolul de povestitor în marea epopee a omului mediocru. Fiecare cu gradul lui de mulţumire şi fiecare cu plafonul lui de disperare. Frica de obişnuit nu e neapărat ceva grav în unele cercuri tribale. Ideal ar fi să nu fi făcut sau să fi gîndit prea multe pentru tribul respectiv. Sau cel puţin e bine să ţii sus garda autoncezurii. Şi dacă ai făcut, spune cît e politicos, şi dacă ai fost, arată cît se cuvine. Deocamdată aşa funcţionează cultura de trib. Mai avem pînă la salon.
 
Dacă ai planuri de schimbat mentalităţi şi obiceiuri, e bine să mai aştepţi o bucată sănătoasă de timp. Doar că mi s-a mai întîmplat să mă pierd în cultura unui trib sau a altuia şi să îmi revin greu de sub influenţe. Aşa stau şi mă minunez la râsul de maimuţă al unuia, la vorba de lemn a altuia şi nu spun nimic, nu ridic degetul. Pentru că deocamdată tribul mă vrea. Şi eu mă las legănată în braţele sale pufoase. Deocamdată.
 
Emisie la perete în timp real de ploaie
 
Mările se agită într-o eternitate nestatornică, la fel ca oamenii care vorbesc vrute şi nevrute, disciplinând rutina. În cercul nostru restrâns, orgoliile atacă undele, hertzii însumează nevinovăţii, iar adâncul se transformă bine mersi în suprafaţă, desţelenind aceleaşi şi aceleaşi mărunte reflexe.
 
Mă trezeam de dimineaţă şi respiram. Mergeam pe plajă şi urlam. Mă-nconjuram de oameni şi înfulecam minute la rândul simetrii. Mi-era bine. Adunam experienţă. De drum, de emisie, de societate. Tribul ne dăduse demult afară, dar noi încercam speriaţi să ordonăm universul după măruntele noastre proiecte, frunze crescute fără lampă, pasibile de o legală suspendare.
Scuză-mă, ai un foc/s-aprindem o discuţie?
 
Mai departe ploua, din când în când timpul trecea, iar unii dintre noi se lăsau legănaţi. Artiştii pot fi atât de goi, uneori. Chiar când nu se dezbracă... Pe plajă corturile se dezintegrau, la fel şi senzaţiile de altă dată, libertate e un cuvânt efemer şi el, mult mai bine ne şade la toţi ca oameni-supape decât ca oameni-liberi; dar deocamdată n-ai ce să faci, te trezeşti dimineaţă, accepţi să ţi se fure vorbele din gură, să faci parte dintr-o societate evaluată ca evoluată, dar de obicei evacuată din triburi.
 
Închizi cartea. De-afară te strigă dimineaţa, mereu revărsându-se peste lume. Oamenii îşi beau cafeaua la doză şi se pregătesc să mişune. Încă.