17.02.2004
Burul putea veni oricând la noi, fără să dea telefon, eu obişnuită de acasă, vine omul în vizită, pune masa. Într-o zi zice că azi o vom vizita pe sora lui. Mergem, ajungem cam pe la ora 11 dimineaţa, stăm la taclale, frumos, când se face de prânz ne spun, nouă şi burului, să ne plimbăm prin grădină că ei trebuie să servească masa.

Ne-am plimbat, ce să facem?
Eu m-am simţit ca porcul. Eu ştiu că, dacă e să apar cu cineva la sorela, din ce are se dă la toată lumea, nu am cerut eu să-i vizitez sora. Poate pentru că a fost de atâtea ori la noi, ori nu ştiu de ce, s-a simţit şi el îngrozitor. Am plecat de acolo şi ne-a invitat la restaurant, eu nu, că hai acasă că tocmai am făcut sniţele, ştiu că-ţi plac.
El nu, nu are chef de sniţele, mamăă, zău că-i plăceau, dar atunci musai la restaurant... Scena asta iar nu am priceput-o.
Dar cum spuneam, altă ţară, alte obiceiuri.

Geta

0 comentarii

Publicitate

Sus