Burul

Întâmplarile nu decurg într-o ordine, am rămas la masa de Crăciun între buri.
Între timp am fost şi la Capul Acelor şi la Capul Bunei Speranţe.
Poate fără să ştiu, experimentul burului, el le văzuse, oare de ce vroia să le vadă prin ochii mei, mai ales că întotdeauna mă întorceam nu către el, ci către coleg, întotdeauna către coleg.
Şi în cea mai cruntă mizerie am insistat întotdeauna să plătim partea nostră din toate, deşi nu trebuia, dar dacă asta ne face nouă plăcere... probabil ce era de plătit nu am plătit niciodată.
După accidentul ăla stupid, când eu explicam ceva, iar engleza mea nefiind fantastică i-am atins mâna, de am simţit un curent care ne străbătea şi când s-a întors spre mine, iar apoi am intrat cu toată viteza în maşina din faţă... prima dată când i-am atins mâna, o perioadă nu a mai venit la noi.

Credeam că din cauza accidentului, până l-am sunat şi mi-a spus că nu mai poate să vină, e foarte ocupat, cred că nici atunci nu am înţeles, nici acum nu înţeleg.
Până într-o seară în care i-am spus că eu de atâta dor nu mai pot, de părinţi, de copii, pe care îi lăsasem în ţară, cred că i-am spus că tâmpesc.

A venit, i-a spus colegului că mă duce undeva, el a zis că nu e nici o problemă, da’, eu încep să dau semne de nu ştiu ce...
În noaptea aceea am fost împreună la un bar, nu reţin ce m-a întrebat, nu mai ştiu ce am povestit eu, probabil ceva despre insuficienta comunicare între mine şi coleg, doar era prietenul meu şi puteam să vorbesc cu el despre toate problemele mele, apoi m-a dus la Pretoria să plouă peste noi cu Jakaranda, iar eu am întrebat de ce nu sunt acolo cu colegul. De atunci niciodată nu s-a mai depărtat de mine, la orice oră din zi ori din noapte puteam să-l sun, şi a făcut pe îngerul păzitor pentru noi amândoi, dar mai ales pentru mine. Eu ştiu că burul m-a iubit, oare cum m-a iubit burul? Aşa cum îl iubesc eu pe altul?

Geta