Un câine galben a înghiţit ceva. Acel ceva e un diamant de 20.000 de dolari. Diamantul se afla pe tejgheaua unui magazin cu bijuterii din New York şi făcea ceea ce diamantele ştiu să facă cel mai bine, adică strălucea. No, nu e mult de spus. Piatra lucea acolo, câinele a înghiţit-o. I s-au dat purgative şi peste trei zile s-a reparat totul. Asta s-a întâmplat în martie, anul trecut. Au arătat la ştiri, de asta ştiu. O coţofană ar fi furat diamantul şi l-ar fi dus în cuibul ei, printre cioburi de oglinzi, furculiţe şi nasturi de metal. Da. S-ar fi putut întâmpla şi asta. Pasărea ar fi zburat pe acolo din întâmplare. Singură sau în stol (ca bandiţii). S-ar fi apropiat de magazin momită fiind de ochelarii unui trecător (coţofenele se dau în vânt după lentile), apoi gata. Nu s-ar fi putut abţine! Ar fi intrat în magazin, ar fi luat piatra în cioc şi-ar fi zburat de acolo în câteva clipe. Da. S-ar fi putut întâmpla. Apoi ştirea de la CNN ar fi sunat cam aşa: O coţofană a furat un diamant de 20.000 de dolari. National Enquirer: Jaf sălbatic la New York. Poliţia caută o coţofană hoaţă! Ceva de genul... Oricum, nu ne ajută cu nimic, nu e aşa? Adică ce-mi pasă mie că acel câine a înghiţit diamantul din moment ce n-a venit cu el la mine la uşă? Nici coţofana n-a aterizat pe pervaz! Cred că aş fi remarcat-o printre vrăbii şi porumbei. Ar fi ieşit în evidenţă. Deci, la ce folos?
Am mai văzut o poză cu un pittbull înghiţit de un piton (de fapt era cu şarpele care la mijloc avea formă de câine care doarme). Dar asta e altă poveste. Şi nu, nu aş fi vrut să vină pitonul la mine acasă. Un alt pittbull a înghiţit o bară de metal. Nu a murit. S. mi-a zis de câinele care avea în stomac un metru din acela folosit de tâmplari. Era nou nouţ. Deci, să recapitulăm! Ăia cu bare de metal în burtă sau cu metru de tâmplar să stea la ei acasă. Câinii galbeni cu diamante să vină la mine. Toţi! Pe rând sau în acelaşi timp. Cu 20.000 de dolari mi-aş lua .... mi-aş lua... ochelari noi, cărţi, obiective foto, îngheţată, bilete de avion şi aş găsi locuinţă faină cu chirie. De fapt nu. Cu 10.000 de dolari. Pentru că jumătate din bani e pentru George, că doar el desenează diamantul. Cu banii ăştia treaba lui ce face. Probabil îşi va cumpăra culori în borcane şi tuburi, multe caiete şi carneţele, cafea, bocanci fără găuri şi chitara lui Bob Dylan, dar nu pentru că i-ar trebui, ci doar aşa, s-o picteze. O prostie. M-aş urca rapid în avion şi m-aş duce la Bob Dylan acasă şi l-aş convinge să nu o vândă! Şi apoi m-aş preface că nu ştiu nimic, nimic. De fapt nu. I-aş cere-o direct: Hey, please mr. Dylan give me your guitar, please. Mi-ar oferi-o cadou, la cafea (el ar bea whisky cu gheaţă). La rândul meu i-aş da chitara lui Tim Burton care ar folosi-o într-un film. Londra: scenă cu ceaţă şi Helena Bonham Carter machiată strident - i se scurge rimelul şi râde. Se uită fix în cameră apoi sfărâmă chitara de zidul unei case victoriene. Da. Ar fi un film reuşit. Aş avea grijă ca dvd-ul să ajungă la George.
