Lada de zestre şi primavara canadiană

Se deschide un magazin uriaş lângă noi, se duce şi colegul, apare acasă cu un lădoi de zestre, frumos, lemn, tapiţerie super pe capac, pictat iară tare frumos , fix cum avea bunica.
- Ce vrei să facem cu lădoiul ăsta?
- Îl punem la intrare, şedem pe el când ne încălţăm,
îmbătrânim şi noi
- Vorbeşte în numele tău.
- În el pui şi tu ce vrei.

Moment de gândire profundă, i-ar sta bine în lădoi unei mumii ori poate ceva dintr-un schelet de dinozaur.
- Ştii ce, mă duc să mai cumpăr o ladă. O punem în dormitor.
- Peste cadavrul meu, dormitorul e din mahon, lada e din stejar, nu se potriveşte, strici tot peisajul.

Acum, timid, vine şi primavara. Se topeşte zăpada, copiii aduc în casă pe pantofi nisip, se pune aici cu nemiluita sare şi nisip pe drumuri, eu apreciez lădoiul de la intrare.
Şed pe ladoi, înarmată cu mătura, mătur nisipul, apoi spăl gresia, asta de cel puţin 5 ori pe zi. Am şi eu o activitate, mă simt utilă şi tare fericită că am pe ce şedea în pauzele în care nu trebuie să mătur şi să spal, în caz că ne viziteaza Regina.
Noi suntem pregătiţi.

Geta