Lucrurile se împart în două categorii. Care pot, în funcţie de poziţia lor, să se îmbuce sau să se respingă între ele. Linia de demarcaţie dintre cele două nefiind niciodată dreaptă.
Lumea fiind curbă, acesta este curbată şi ea. Într-o direcţie sau alta.
Aceasta este valabil, desigur, şi pentru sufletele pereche ale oamenilor, ei reprezentând doar o subcategorie a ceea ce este de obicei plasat sub eticheta "lucruri".
Pentru ca un cuplu să fie fericit, membrii acestuia trebuie să fie unul concav şi celălalt convex.
Dacă ambele sunt convexe ele nu se vor atinge decât într-un singur punct şi împreunarea lor va arăta ca acel tenor şi acea soprană, încercând să se contopească într-un sărut de operă, burţile lor însă nepermiţându-le să se apropie exact acolo unde ar fi fost cel mai logic ca să o facă.
Dacă ambele sunt concave uniunea lor va arăta ca doua cratiţe care, în loc să se îmbuce, se vor afla, dimpotrivă, gură-n-gură făcând să se mărească (dublându-l, în cazul în care ele ar avea aceleaşi dimensiuni) golul dintre ele.
Chiar şi în cazul în care o persoană este concavă şi cealaltă convexă, întâlnirea dintre ei este de multe ori imperfectă, deoarece este puţin probabil ca convexitatea să fie egală cu concavitatea.
Într-un oraş, o piaţă este un loc de întâlnire între două blocuri concave de case, precum cele două cratiţe de adineauri, două semicercuri împrejmuind spaţiul gol dintre ele.
Gândindu-mă la o convieţuire perfectă, o imagine îmi vine în minte: cea a Pieţii Primăriei din Rennes. Care nu este de loc rotundă, pătrată sau regulată ca celelalte pieţe. Clădirea teatrului, cea a Bufonilor domneşti este convexă, în timp ce Primăria, clădirea Prinţilor domnitori, este concavă. Prima având aerul de a se pregăti să penetreze cu plinu-i, golul celeilalte. Cu voie bună şi în plină lumină a zilei.
Platonică iubire!
****
Convexes - Concaves.
Les choses se divisent en deux catégories. Qui ne peuvent, selon leur positionnement, que s'emboiter ou se repousser entre elles. La ligne de séparation entre les deux n'est jamais droite.
Le monde étant courbe, celle-ci est courbe aussi. Dans un sens ou dans l'autre.
C'est bien entendu pareil pour les âmes sœurs des humains, ceux-là ne représentant qu'une sous-catégorie de ce que l'on range communément sous l'étiquette : « choses ».
Pour qu'un couple soit heureux il faut que l'un des deux membres soit concave et l'autre convexe.
Si les deux sont convexes il ne se toucheront que dans un seul point et leur fusion ne ressemblerait qu'à ce baiser d'opéra où le ténor et la soprano sont gênés par leurs ventres qui ne leurs permettent pas de se toucher justement là où ce serait le plus logique que cela se fasse.
Si les deux sont concaves leur union donnerait quelque chose comme deux casseroles qui au lieu de s'emboiter, se feraient, bien au contraire, du bouche-à-bouche ou plutôt du « creux-à-creux ».
Même dans le cas où une personne est concave et l'autre convexe, leur rencontre est très souvent imparfaite car il y a peu de chance pour que la concavité soit égale à la convexité.
Dans une ville, une place est une rencontre entre deux blocs concaves de maisons, à l'image des casseroles de tout à l'heure, deux demi-cercles enfermant entre elles le vide de la place.
En pensant à l'union parfaite, une image me vient à l'esprit : celle de la Place de la Mairie de Rennes. Ce n'est pas une place ronde, carrée ou régulière. Le bâtiment du théâtre, celui des FOUS DU ROI y est convexe tandis que celui de l'Hôtel de Ville, le château des PRINCES REGNANTS, y est concave. Le premier étant sur le point de pénétrer le creux de l'autre. Joyeusement et en plein jour.
Platonique amour!