O rachetă de tenis şi un bilet la baschet

Am muncit o vară întreagă: cules pere, prune, rezolvat sute de probleme de matematică, numai să-mi cumpere ai mei racheta de tenis.
A muncit şi fiul meu, el aspiră în casă, a strâns până acum cam 1000$, a dat 600 pentru un bilet în primul rând la un meci de baschet celebru.
Nu mi-a venit să cred. L-am lăsat, sunt banii lui, dacă iada sare masa, capra sare casa.

L-am văzut la tv, acolo era, cu ocazia asta am văzut şi eu un meci de baschet interminabil, m-am plictisit de moarte. Fericitul a dat mâna cu aproape toţi jucătorii, a fost în al nouălea cer.
Am înregistrat meciul. Acum aştept să ceară o maşină italiană roşie.
Pensia părinţilor mei pe 6 luni pentru un meci de baschet.
Probabil sunt mercantilă, mă gândesc la racheta mea de tenis, cât mi-am dorit-o, cât şi-a dorit copilul meciul ăsta, amândoi am lucrat mult să ne împlinim un vis, pentru mine racheta de tenis valora milioane. În fond, totul e aşa de simplu, eu îmi amintesc de racheta de tenis, la vârsta mea, el îşi va aminti de meciul ăla, stupid pentru mine, fantastic pentru el. Oare am greşit ori nu?

Geta